Next Shifting

Capitolul 44

Odată intrați în apartament, ne dezbrăcăm de haine și ne facem comozi.O urmez pe Aileen în bucătărie.Hayden și Bella ne-au luat-o înainte.

"Vă e foame?" ne întreabă Bella pe amândoi.

"Tocmai ce ne-am îndopat cu popcorn." răspunde Aileen, iar eu dau afirmativ din cap, fiind de acord cu ea.

"În regulă atunci.Sigur nu vreți nimic?"

"Sigur.Suntem bine." răspund eu.

Se așează și ea pe un scaun alături de noi ceilalți.

Tocmai ce am realizat că am nevoie de o țigară.

"E vreo problemă dacă fumez?" întreb.

"Nup, dă-i bătaie.Simte-te ca acasă." îmi spune Hayden zâmbind.

Îi zâmbesc și eu și îmi scot pachetul de țigări și bricheta din buzunar.Îmi aprind o țigară și trag fumul din ea, lăsând-o să îmi inunde plămânii.Da, știu că nu am fost prea speriat de partea cu blocatul în lift, dar totuși am fost oarecum agitat mai devreme deși nu păream.Așa că fumul mă liniștește.

"Cum de ne-ați auzit țipând în lift?" îl întreb eu.

"Voiam să ne ducem până la magazin.Când ne-am apropiat de lift, am auzit țipete."

"Norocul nostru."

"Să știi că așa e."

Mai trag un fum.

"Acum sunteți bine, da?"

Hayden se uită la Aileen.Știe că a moștenit claustrofobia de la el.

"Da, tata.Suntem bine.M-am panicat, în mod evident, pentru că nu se știe cu cine semăn..." zice Aileen în glumă."Dar mi-a trecut.O să mă asigur că iau scările de acum."

"Să te văd cum urci tu zece etaje după antrenamente."

"Privește-mă."

Hayden ridică mâinile în aer, arătând că se dă bătut.Aileen râde.

"Apropo...Daniel, ce ai zice dacă ai rămâne la noi în seara asta?" mi se adresează Hayden.

Privirea de un verde deschis a Bellei se îndreaptă spre el.

"Ce? Nu e ca și cum nu a mai dormit aici.Și nu e ca și cum n-au dormit împreună fără să facă vreo prostie și fără să fim noi acasă."

Bella ridică din umeri.

"În regulă.Nu pot să te contrazic."

"Deci? Ce spui?" mă întreabă Hayden din nou."Poate așa mai apucăm să discutăm una-alta.Și oricum sora lui Aileen doarme la o colegă."

Aștept aprobarea din priviri a lui Aileen.Și o și obțin.

"În regulă.O să rămân."

După câteva minute, a mea minte inteligentă se trezește să pună o întrebare pe măsură.

"Cum se face că ești de acord cu toate astea? Să rămân peste noapte, să împart același pat cu fiica ta...adică nu știu, totul e așa de diferit.Alții m-ar fi dat afară în secunda doi.Mai ales după ce..."

Las fraza neterminată.În ce căcat m-am băgat, la naiba!

"Hei, hei...știm cu toții de chestia cu pariul, înainte să te panichezi."

Mă uit speriat la toți.Simt nevoia de a mă îngropa sub bloc.

"Dar noi am trecut peste asta odată cu Aileen.Nu te urâm, exact așa cum nici ea nu te urăște.Și ca să îți răspund la întrebarea inițială : sunt așa pentru că știu cum e să fii respins de părinții persoanei pe care o iubești.Nu vreau să te simți la fel.Situațiile de genul ăsta se pot remedia, cum a fost în cazul meu.Dar eu nu sunt vreunul din tații ăia nebuni care să alege cu pușca după iubitul fiicei lor.Plus că, sunteți destul de mari.Aveți suficient creier în cap cât să gândiți ce e bun pentru relația voastră și ce nu.Asta nu stă în mâinile noastre.Nici noi nu am avut parte de prea multe interdicții la vârsta voastră...din punctul ăsta de vedere."