Next Shifting

Capitolul 42

Ziua următoare are loc acel concert la care eu și Kate participăm ca voluntare.E o groază de lume și sper, chiar sper din tot sufletul să nu mă pierd pe aici.Kate mă duce în spatele scenei unde mai sunt în jur de zece persoane.Mai am puțin și mă ascund după ea datorită faptului că sunt încă destul de speriată de străini.De fapt, "speriată" e un cuvânt prea mare, dar am o oarecare teamă de a interacționa cu persoanele pe care nu le cunosc.Cred că va trebui să îmi depășesc teama asta ca să nu mor având numai doi oameni în jurul meu cărora să le pese de mine.

"Ei, haide, Aileen! Nu te mai ascunde așa, sunt doar oameni și sunt de o seamă cu noi."

Asta e adevărat, dar ei măcar par de vârsta pe care o au.Sunt atât băieți cât și fete și nu, nu o să mă apuc să număr ca să văd care gen predomină.Cu toții sunt îmbrăcați în tricouri verzi pe spatele cărora scrie "voluntar".Kate îmi dă și mie unul dintr-o cutie și îmi face semn să mă duc înspre una dintre micuțele cabine din spatele scenei, destinată pentru noi, pentru a mă schimba.

Tricoul îmi vine perfect și nu știu de ce, dar îmi place să port tricouri inscripționate.Îmi place să particip la o chestie și să primesc tricou de acolo, dacă înțelege cineva ce vreau să zic.Da, sunt omul "suvenirurilor".

"Hai să mergem la Holden." îmi spune Kate, iar eu o privesc sceptică.

"Holden?"

"Coordonatorul de voluntari.Doar nu credeai că suntem de capul nostru în asociația asta.Cineva trebuie să preia controlul asupra noastră."

"Aaa...am înțeles."

"Și apropo, s-ar putea să ne pună câte doi voluntari în fiecare loc în care este nevoie de voi.Și ne pune cum vrea el.Am uitat să îți precizez că asta e partea nasoală.Pe de altă parte, el e foarte de treabă."

"Ne pune cum vrea el ?! Kate, ce naiba? Nu cunosc pe nimeni, pentru numele lui Dumnezeu!"

Îmi trec frustrată mâinile peste față.

"Așa, și? E șansa perfectă să ieși din acea carapace depresivă în care stai închisă de atâta timp.Uite, știu că te-ai împăcat cu Daniel și că lucrul ăsta îți oferă șansa să scapi de depresie, dar nu te va vindeca complet.Îți spun din proprie experiență.Trebuie să încerci chestii noi, să îți ieși din zona de confort și astfel vei fi mai mulțumită cu tine și cu viața pe care o ai.Iar cunoașterea unor persoane noi te face să realizezi lucrul ăsta.Îți ieși din propria bulă de aer.Iar faptul că vei face echipă cu o persoană nouă, o persoană pe care nu ai văzut-o în viața ta, își va oferi exact asta : să socializezi, să îți ieși din zona de confort și să scapi de depresie."

"Chiar crezi tu că dacă fac cunoștință cu o persoană scap de depresie?"

"Nu.Nu se întâmplă asta din prima.Probabil m-am exprimat greșit.Ideea e că dacă ai să socializezi iar și iar și iar și nu ai să stai doar cu mine, cu Daniel sau cu familia ta, vei ajunge să cunoști o mulțime de oameni super și poate chiar vei avea norocul să ai mai multă lume în jurul tău.Socializarea nu este ceva ce faci tu zi de zi și pentru că te cunosc, știu că nu te-ai simțit niciodată comod în preajma străinilor.E un lucru nou care îți este benefic.Vei scăpa cu timpul."

"Asta rămâne de văzut."

"Crede-mă.Dacă îți vei ocupa timpul nici nu vei mai avea timp de depresia asta.Nici nu ai să îți dai seama când ai să scapi de ea."

"Să sperăm că o să fie așa."

"Haide.Vino cu mine."

Ne ducem înspre acest Holden.Observ că nu e tânăr ca și noi, ci are în jur de patruzeci de ani.Mai bine.Așa măcar știu că se ocupă o persoană mai matură de noi.E un tip înalt și brunet.Are niște ochi albaștri de te fulgeră cu privirea.