Next Shifting

Capitolul 38

După ce reușesc să îmi mai revin în fire, mă ridic din pat și mă uit după haine prin cameră.

"Bine că nu a intrat cineva peste noi.Ușa a fost descuiată." spun eu.

"Am ales să nu mă gândesc asta în timp ce..."

Daniel nu își mai termină fraza.

"Ia uite cine face pe inocentul!" râd eu.

"Chiar crezi că în momentul ăsta suna bine să spun în timp ce ne-o trăgeam ? Stau prost cu exprimarea, să știi."

Îl îmbrâncesc ușor în umăr.

"Așa credeam și eu." adaugă."De ce te îmbraci? Mă gândeam că vrei să vii cu mine să facem un duș."

"Și totuși, nu îmi arde să umblu în pielea goală prin casă.Drăguț apartament, apropo, nu am apucat să îți spun."

Mă întorc cu fața spre el, moment în care un prosop îmi aterizează în cap.

"Pune ăsta pe tine." zice el."Și...mulțumesc." îmi zâmbește.

Am șansa să îi observ mai bine liniile în formă de V care duc înspre marginile prosopului.La ce trup subțire pare a avea, nu credeam că are așa ceva.Nu sunt foarte definite, dar se văd.Și îmi place aspectul ăsta la el.Îmi place faptul că nu își rupe mușchii în două precum un halterofil.Față de cum era când l-am cunoscut, acum pare că s-a mai lățit în umeri.Cred că și el are parte de același gen de dezvoltare ca și mine.El capătă trăsăturile astea la fel de târziu pe cât m-am înălțat un pic și eu.Dar arată bine.Și eu arăt bine...acum.Acum mă simt relativ mai bine în propria-mi piele.Nu mă mai jenez la fel de tare de propriile trăsături.Anumite probleme cu încrederea în sine tot am, dar se repară.

Să revenim la subiect.Cel mai bine arătăm unul lângă altul.Două elemente imperfecte se unesc, reușind astfel să întruchipeze perfecțiunea.Asta e definiția noastră.Suntem două piese de puzzle.Perfect compatibile, centimetru cu centimetru, bucată cu bucată.

"Acum știi și tu cum e să salivezi după cineva."

Scutur din cap și revin la normal.

"Stai, ce?" întreb.

"Te holbeeezi."

Îl văd cum rânjește mai mult sau mai puțin pervers într-o parte.

"Așa, și ? Am tot dreptul." zic eu."Mai ales după..."

"Acum cine face pe inocenta și nu își mai termină fraza?"

Se duce să arunce ceva la coșul de gunoi de lângă geam.Ceva.

Iau o pernă de pe pat și arunc după el.După ce îi aterizează în cap, se întoarce brusc cu fața la mine.

"Mă iei peste picior?"

"Am tot dreptul."

Îmi dau ochii peste cap.Vine și se proptește în fața mea, privindu-mă oarecum de sus.

"Ai tot dreptul să mă iei peste picior?"

Pentru o secundă devine serios iar eu sunt de-a dreptul confuză, asta până când mă împinge (nu prea brusc) și aterizez cu spatele pe pat și se urcă deasupra mea.Mă privește direct în ochi, dar apoi îl văd cum zâmbește și mai apoi...

Începe să mă gâdile.

Râsul meu incontrolabil se aude prin toată camera, și se aude și cel al lui Daniel acompaniind-ul.

"Stai, stai, oprește-te!"

"Hmm, luatul peste picior își cam merită o porție sănătoasă de gâdilat, ce crezi?"