Capitolul 31

7 0 0
                                    


PERSPECTIVA LUI DANIEL

Șansele ca eu să mă întâlnesc cu Aileen pe patinoar exact în seara asta erau de unu la un milion și în mod clar eu și cu ea am fost acel unu.De ce exact în acest moment?Nu se putea să fi venit ea după ce aș fi plecat eu sau invers?Jur că universul își bate câteodată joc de mine, să mă trăsnească tunetul dacă nu.

"De ce chiar acum?" întreb eu iar Tyler își întoarce privirea confuză spre mine.

"De ce chiar acum ce?"

"De ce a trebuit să fie Aileen chiar acum pe patinoar și nu în altă zi? De ce dăm unul peste altul mereu?"

Se oprește din patinat și adoptă o privire de om pus pe gânduri.

"Poate că asta vrea destinul."

"Eu zic să încetăm cu gândurile astea filozofice despre destin și univers și să revenim cu picioarele pe pământ.De ce am mereu bafta asta? De ce nu pot sta măcar două ore fără să mă gândesc la ea? De ce?"

"Păi nu știu exact ce aș putea să îți spun înafară de chestia cu destinul pe care nu m-ai lăsat să ți-o spun."

Îmi dau ochii peste cap.

"Bine.Atunci spune-o."

"Sunt mai mult ca sigur că destinul vrea să dați unul peste altul.Să fiți mereu unul în preajma celuilalt.Uite care e treaba, nu sunt eu o persoană foarte siropoasă, dar altă explicație logică nu văd.Poate că așa trebuie să decurgă totul.Știi cum se spune : ce ți-e scris în frunte ți-e pus."

"Și atunci de ce trece pe lângă mine cu viteza aia inimaginabilă cu care patinează ea și nu se oprește nici măcar o secundă să vorbească cu mine?"

"De ce ar veni să vorbească cu tine? Ai făcut-o victima unuia dintre pariurile tale, ai uitat?"

Corect.

"Nu, nu am uitat."

Îmi trec frustrat o mână prin păr.La naiba, mi-a crescut părul o grămadă și a început să mă gâdile pe frunte.Trebuie să mă tund cât de curând.De fapt, tot zic că optez pentru o tunsoare și mai scurtă de ceva timp, dar de fiecare dată când mă gândesc la asta, mă vizualizez cu părul foarte scurt și ajung la concluzia că prefer să mă transform în Rapunzel.Da,știu că nu ați înțeles nimic, să trecem mai departe.

"Păi dacă nu ai uitat, de ce te aștepți să vină ea la tine și de ce nu te duci tu la ea?"

"Ăăă...păi țin să îți amintesc că atunci când am vrut să mă duc la ea am făcut un atac de panică de toată frumusețea.Am tot încercat.Dacă nu lasă garda jos eu nu prea am ce să fac.Am ales să o las pe ea să decidă când va fi momentul potrivit să mă ierte și să încetăm această așa-zisă pauză pe care zice că o tot vrea, dar cred că ar da-o dracului de pauză la fel de repede pe cât aș da-o și eu."

"Dacă zici că ar da-o naibii de pauză atât de repede, de ce stați încă despărțiți?"

Asta mă întreb și eu.Dar cred că am un răspuns destul de adecvat pentru tovarășul meu.

"Pentru că știm cu toții că Aileen e o maestră în construcția unor ziduri de apărare."

"Precum...zidurile de apărare ale unei cetăți?"

Nu mă pot abține din a-i da o palmă după cap.

"Tu ești atent la ceea ce vorbesc?"

"Făceam mișto de tine! Ai un băț înfipt în fund de ești atât de serios?"

Next ShiftingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum