Next Shifting

Capitolul 51

PERSPECTIVA LUI AILEEN

Toată noaptea mă sucesc și mă foiesc pe toate părțile. Nu am stare. Nu pot să adorm cum trebuie, dar chiar și atunci când adorm, după două minute mă trezesc înapoi. Nu am în cap decât imagini cu mine cu burta mare și cu toți oamenii din jurul meu respingându-mă din cauza asta. Nu visez decât chinul prin care aș putea trece dacă aș rămâne însărcinată. Nici nu vreau să știu. Îmi e frică să recurg la un avort, dar în același timp nu aș avea cu ce să întrețin un copil. Dar înainte de toate, nu pot avea un copil la vârsta asta, la naiba!

Știam că totul era prea frumos ca să fie adevărat. Știam că totul se simțea prea bine cât să se termine tot cu bine, pentru că așa a funcționat viața mea. Fericire de scurtă durată, ca mai apoi să mă lovească ceva nasol din plin. Am să merg la medic și nu o să fie bine și ghiciți ce? Viața mea va deveni un dezastru. Nu o să pot să mai merg la înot, nu o să îmi pot susține examenele finale pentru că voi avea un copil de crescut...nici măcar nu voi putea să îmi trăiesc adolescența pe care abia acum am început să simt că mi-o trăiesc!

Îmi dau lacrimile. Le las să cadă. Încerc totuși să nu fac prea multă gălăgie cu plânsetele mele, dar nu îmi prea iese. Daniel mă aude și se întoarce, proptindu-se într-un cot. Își petrece un braț în jurul meu și mă trage mai aproape de el, sărutându-mă blând după ureche.

"Liniștește-te." îmi șoptește.

Dar lacrimile continuă să curgă.

"Aileen, o să fie totul bine."

Mă smuncesc puțin și mă ridic în șezut, întorcându-mă cu fața la el.

"Chiar o să fie, Daniel? Pentru că sunt șanse destul de mici să fie totul bine, având în vedere că e vorba de mine!"

Se încruntă ușor și se ridică și el în șezut.

"Ce vrei să spui?" scutură ușor din cap.

Oftez.Numai gândul că toate îmi merg pe dos mă obosește și mă scoate din sărite în același timp.

"De fiecare dată când ceva îmi merge bine, apare câte o chestie care să distrugă tot."

"Nu gândi așa...experiențele urâte sunt făcute ca să ne învețe o lecție."

"Da, cum ar fi, să folosim naibii un prezervativ data viitoare!"

Îmi trec mâinile prin păr. Toată tărășenia asta mă stresează mai tare decât ar trebui.

"Sincer și eu trăiesc cu aceeași senzație.Și sunt la fel de speriat ca și tine."

"Eu sunt cea care va purta nouă luni un copil în pântec."

"Aileen..."

Îmi cuprinde chipul în palme.

"Dacă îți spun că o să fie totul bine, atunci o să fie totul bine. Ai încredere în mine?"

"Nu e ca și cum ai putea controla ce se întâmplă în corpul meu."

"Nu, eu nu pot, dar medicul poate."

"Și dacă nu poate?!"

"Ba poate."

"Dar dacă nu?"

"Aileen..."

"Of, Doamne."

Mă las pe spate, să cad pe pernă și îmi trec palmele peste față. Îmi vine să urlu. Îmi doresc ca totul să fi fost un coșmar și să mă trezesc din el chiar acum. Pentru că nu am stare, mă ridic înapoi. Sunt mult prea nervoasă și speriată ca să mai dorm.