Next Shifting

Capitolul 55

De ce am țipat la ea? Ce vină are ea pentru starea mea de rahat?

Să mă ia naiba, ce idiot sunt.

O bătaie ușoară în ușă mă face să tresar.

"Daniel?"

Nu răspund.Încerc să îmi opresc suspinele și să îmi calmez respirația.Îmi șterg lacrimile cu podul palmei, pentru că nu văd mai nimic din cauza lor.

"Știu că ești acolo, deschide ușa."

Iar eu știu foarte bine că e în stare să stea lipită de ușă până mâine dimineață numai ca să îi răspund, așa că îmi șterg ultimele lacrimi de pe față și mă ridic pentru a deschide ușa.

Când deschid, dau de privirea ei îngrijorată.O las să intre.Trece de mine și se oprește, iar eu mă întorc cu fața la ea.Mă privește așteptând să îi spun ce se întâmplă.Și probabil motivul pentru care mă port de parcă am mâncat un drac la micul dejun.Mă reped spre ea și o iau în brațe.Tot ce vreau acum e o îmbrățișare.Nu mă refuză, așa că își încolăcește și ea brațele în jurul meu.Îmi ascund chipul în scobitura gâtului ei.Îmi vine iar să plâng, îmi vine iar să mă descarc, iar de data asta nu mă mai abțin.Las lacrimile să curgă.Nu scot un sunet, dar picăturile mi se scurg de pe obraji pe gâtul lui Aileen.Ea își plimbă încet degetele prin părul meu.

"Of, Doamne, ce se întâmplă cu tine?" murmură ea.

"Tu doar strânge-mă în brațe." zic la rândul meu.

Vocea îmi e răgușită și trupul îmi e încordat.Nu vreau să mai plec de aici.Nu vreau ca Aileen să îmi dea drumul.Dar știu că în cele din urmă...va trebui.

"Uită-te la mine."

Oftez cu putere și îmi ridic capul de pe umărul său.Aileen își trece degetele mari peste ambii mei pomeți, ștergându-mi lacrimile de pe față.

"Haide, vino să stăm jos."

Își trece un braț pe după mijlocul meu și mă trage după ea, înspre canapea.Abia acum am realizat cât de rar intru în camera asta.Probabil de asta e mult mai curat față de restul apartamentului care poate să ajungă uneori de parcă a trecut o tornadă pe aici.

Aileen se așează turcește în fața mea și își împleticește degetele cu ale mele.

"De ce te închizi așa în tine când ai probleme?Știi doar că poți avea încredere în mine și că îmi poți spune orice."

Ridic din umeri.Chiar nu știu ce să răspund.

"Nu e bine să ții totul în tine, mai ales când ai cu cine să vorbești."

"Știu asta...pur și simplu nu sunt obișnuit."

"De ce?"

"Până la tine nu prea am avut unde să îmi vărs frustrările."

"Prietenii nu te ascultau?"

"Prietenii mei apropiați sunt toți băieți.Abia plâng în fața ta, d-apăi în fața băieților.Nu am chef să creadă vreunul că sunt un papă-lapte."

"Nu ești."

Se întinde și mă sărută blând pe frunte.

"Dacă nu te ascult eu, atunci cine?"

"Corect..."

Inspir și expir cu putere.Nu știu ce aș putea să mai fac pentru a-mi detensiona corpul.

"La ce coșmar te refereai înainte să te teleportezi aici?"

"Să mă teleportez?" râd eu.

"Păi, știi tu...ai fugit într-o viteză de aș fi putut să jur că te-ai teleportat de fapt."