Don't go//Ben Drowned

1-"Ne jucăm?"

Jenny: Du-te la ... stângaaa....NUUU! AIA ÎI DREAPTA!strig în microfon.

Numele meu este Jenny Greenwald ,iar în momentul de față joc GTA cu un coleg și avem de încheiat o misiune. Dar, aparent, ne urmărește poliția. Viața poate să ia o grămadă de întorsături, mai ales în GTA.

Mama: JENNY!se aude din bucatarie.
Jenny: DAAA?răspund și îmi strigă colegul în cască"Ceeee ".
Mama: Ți-ai făcut temele?întreabă intrând în cameră.
Jenny: Nu, pentru că am vrut să termin de citit "Godless".îi răspund fără să-mi iau ochii de la ecran.

Mama vine la mine, închide jocul și îmi ia consola din mână. Mă ridic după ea, dar mama se întoarce și cad în față. Reușesc să opresc impactul cu podeaua, împingându-mă din mâini.

Mă încrunt. Mereu face așa. În fiecare zi, mișcându-se atât de rapid de parcă nici nu o observ. E exasperant.

Jenny:De ce mi-ai luat jocul când eram la mijlocul lui?!.....Şi dacă tot începem iar chestia asta, de ce nu mă laşi în unele zile afară? Am şi eu o viață.spun dându-mi ochii peste cap și întinzându-mă după o carte de pe birou.
Mama:Ştii prea bine că juma' de săptămână nu poți ieşii afară.Plus,tu spui că doar pe Cloe o ai și pe fratele tău pe care nu l-ai văzut. Ce ar zice dacă te-ar vedea?
Jenny:Păi ar zice ceva de genul "Hey,surioară. Nu te-am văzut nicodată în viața mea".

Mama dă din cap amărâtă.

Mama:Am mai avut discuția asta Jenny,și mereu îți pun aceași întrebare, zice obosită, iar tu mereu răspunzi la fel.Las-o așa, dragă.Pune-te și citește, este joi, nu poți ieşii de aici până duminică după-masa.
Jenny:Ce bine de Cloe că ea nu trebuie să stea închisă, murmur pentru mine, dar cred că m-a auzit. Eu doar " Nu fă ,Jenny ,aia",  "Jenny nu ai voie că-i vineri",  " Jenny, lasă jocul!",  "Jenny fă-ți temele! "! Lui Cloe nu-i zice nimeni ce  să facă.
Mama:Înțelege, scumpo, e pentru binele tău.
Jenny: Fac 17 ani, în numele Domnului. Nu mai sunt de două zile!
Mama: Iar anul ăsta este unul important!
Mă uit spre mama și oftez. Mereu bagă scuza că " Anul ăsta este important pentru tine, ai aniversarea de 17 ani".

Mă întorc rapid pe călcâi, fără să mai adaug ceva,și intru în camera mea aruncând rapid ceva haine într-un ghiozdan apoi îl arunc pe geam. Mi-a ajuns până peste cap. În ziua aia, în momentul ăla, după 17 ani, mi-a căzut fisa.

Mama: Jenny, te rog! Dacă faci asta nu te voi putea urma!

Nici nu mă uit spre ea. Să nu mă urmeze? Eu aia îmi doresc.
Iau un ghiozdănel mic ce se află pe fotoliu și mă pun și eu pe pervazul geamului sărind.

Când fac contact cu trandafirii scâncesc ,dar mă ridic repede luând geamantanul. Mă uit spre geam, la parter, spre mama ce se uită la mine cu neîncredere și puțină spaimă ce i se poate citii pe chip.Pe pervazul geamului o rândunică stă și se uită când la mine ,când la mama. Se vede că vrea să zică ceva, dar parcă îi sunt blocate cuvintele în gât. Îi zâmbesc și-mi pun gluga hanoracului pe cap, luând-o la pas.

Înaintez puțin și îmi dau seama ce lucru negândit am făcut.Aș vrea să mă întorc,dar asta ar însemna că a avut dreptate.Și dacă ar fi să urăsc ceva,ar fi faptul să le dau dreptate altora.
Îmi pun o palmă peste față și oftez. Nimic nu iese bine, orice aș face. Așa cum apa și uleiul nu stau împreună sunt și eu cu deciziile bune de luat.
Motivul pentru care am plecat nu a fost neapărat că mama mi-a închis în nas jocul,a fost pentru că nu-mi lasă deloc intimitate,nici ea nici tata.Vor să afle efectiv tot ce fac,cu cine fac şi când fac.Au zile când mă țin închisă în cameră şi nu mă lasă nici să mă joc jocuri video, chiar dacă joc mai rar decât învăț la chimie.