Don't go//Ben Drowned

2-"Îmi aparții de acum"

Îmi mușc obrazul pe interior și strâng mai bine cuțitul de mâner.

Băiatul se năpustește asupra mea cu un cuțit ,dar din impuls reușesc să i-l opresc cu ajutorul cuțitului meu. Îl împing, acesta mergând vreo doi pași nesiguri în spate și scapă cuțitul parcă intenționat. Se uită la mine zâmbind și dintr-o mișcare bruscă ,de doi timpi și trei mișcări ,mă trezesc trântită pe podea , mâinile tipului strângându-mi gâtul.

Strâng din ochii și zâmbesc strâmb, mai mult strângând din măsele.  Mâinile lui încep să slăbească strânsoarea și trag o gură mare de aer, profitând. Maxilarul îmi tremura.
Jenny: Cine ești?întreb privindu-l printre gene.
??? :Nu știi cine sunt?întreabă parcă dezamăgit.
Jenny: Nu mă fă să zic a cine îmi pari a fi, zic pregătită să scot o înjurătură printre buze, dar nu o fac.
Acesta se încruntă și-și încleștează mai bine mâinile în jurul gâtului meu, ca un fel de avertizare ; "dacă comentezi, te omor".
Ben: Sunt Ben.spune după o secundă de gândire.
Jenny: De ce-mi faci asta?întreb fără să mă gândesc.

Trec cu mâna peste podea și ating mânerul cuțitului. Încerc să mă smucesc ușor să ajung la el și reușesc.

Parcă anticipându-mi mișcarea, Ben îmi prinde încheietura de la mâna în care se află cuțitul. Încerc să mi-o trag în sus, el trăgându-mi-o în jos, dar brusc mă strânge atât de tare încât icnesc și nu mă opun în secunda aia, moment în care îmi baga cuțitul în picior.

Ben:Nu e vina mea că ai jucat Legend of Zelda.

Îmi întorc capul într-o parte și strâng din dinți,lacrimi de durere curgându-mi pe obrajii pali. Îl lovesc cu genunchiul în zona intimă făcându-l să se dea jos de pe mine. Mă ridic stângace și merg spre ușa de la intrare. Înainte să pun mâna pe clanță simt cum sunt lipită de ușă, iar două palme îmi strâng iar gâtul, ridicându-mă în sus. Dau din picioare lovind puternic ușa în încercarea de a riposta, dar simt cum nu mai am aer și pleoapele îmi devin grele. Tot mai grele, până mi se lipesc.

|•|•|

Mă trezesc din cauza unei persoane ce a înjurat. Mă simțeam de parcă nu mai auzisem înjurături până atunci : dezorientată și uluită.Deschid ușor ochii și observ că sunt dusă în cârca unui băiat cu hanorac alb ,ce are gluga trasă pe cap.Puțin speriată, și parcă din impuls,îi prind marginea glugii și i-o trag peste față, acesta dezechilibrându-se și lovindu-se de un copac, o înjurătură frumoasă ieșindu-i printre buze. Mi-am înghițit frica pe care o aveam în gât și am vorbit.
Jenny: Tu cine ești?!
???: Îs dracu'!zice nervos. Chiar nu mă știi?Mă cheamă Jeff. Ești mai idioată ca prietena ta!spune oftând exasperat.
Jenny: Cloe? CE I-AI FĂCUT?strig parcă uitând de toate în secunda aia.
Jeff: TIMPANELE MELE!strigă dându-se cu spatele și fâcându-mă să mă lovesc de un copac,un scâncet ieșindu-mi pe buze. Ușor Smile, e bine.

Nu mi-am dat seama din prima că cu "Smile" se referă la mine. Câteva secunde m-am întrebat la cine alt cineva s-ar fi putut referi Dar nu avea la alt cineva la care să se refere.

Încep să aud un bâzâit dubios, ce nu-mi dă pace,zgârindu-mă pe creier. Se aude din ce în ce mai tare. Nu-mi dă pace. Îmi provocă dureri de cap.
Jenny: Auzi și tu asta?întreb cu un ochi închis și umărul ridicat pentru a-mi acoperi cât de cât o ureche.
Jeff: Ce-ți trebe?întreabă tăios.
??????:Jeffrey! Nu mă face să regret și du-te mai repede!

Mă uit în spatele nostru și observ...ceva de vreo 2-3 metrii fără față și îmbrăcat la patru ace. Jeff se întoarce și mă lasă încet jos, privirea fiindu-mi ațintită spre el. Era ceva la el
Jenny: Să regreți, ce?întreb cu un murmur în voce sperând într-un fel să nu mă audă.