Don't go//Ben Drowned

12-"Te urăsc"

Ies încet din cameră cu Jeff şi coborâm la intrare. Nu-mi zice nimic,deși pare supărat.Ajunși jos înconjurăm conacul până în spate, unde observ un luminiș și-mi dau seama că întreg conacul se află într-un luminiș în inima pădurii.Mai observ o maşină, dubiță mai probabil zis, în care puteau încăpea şase persoane cu uşurință.Mare, neagră,zgâriată și plină de noroi, încă se ținea pe roți dubița aceea.Jeff îmi zice să urc şi se pune lângă mine pe locurile din spate.

Încerc să mă fac comodă, dar când aud cum Jeff oftează îmi mut privirea spre el, care se uită simplu pe geam. Își dă seama că mă uit la el, cel mai probabil,și-și întoarce capul spre mine înghețându-mă cu privirea.Nu zice nimic și murmur un:
Sophie:Ce?
Jeff:La Slender nu-i zici nimic.
Sophie:Ăhă.

Îmi mut capul spre geam, dar încă simt privirea acidă a lui Jeff ațintită spre mine. Îmi arde ceafa.
Jeff:Smile.
Sophie:Hă?
Simt o mână rece pe gâtul meu cum începe să mi-l strângă. Mă las pe spate ajungând cumva în poala lui Jeff, acesta prinzându-mi gâtul mai bine în palme. Încet ,încet, îmi devine foarte greu să respir și îi strâng încheieturile mâinilor băgându-mi unghiile.

Jeff:Te urăsc. Te urăsc Smile,din toată ființa mea,de când te-am văzut.Ai atâta noroc că nu mă lasă conștiința să te omor după atât de multe lucruri.

Jeff îmi zice că am noroc că nu mă omoară în timp ce mă sugrumă.Ador logica asta. Încep să simt cum amețesc, în momentul de față fiind dornică de o gură de aer.

Ridic slab o mână în aer, moment în care Jeff îmi dă drumul și trag o gură mare de aer, tușind vag. Îl privesc pe cum își dă jos hanoracul și mi-l întinde. Nu mă uit la el cu toată fața, doar la hanorac cu coada ochiului în timp ce îmi reglez respirația.
Jeff: I-al până nu mă răzgândesc. E frig noaptea pe unde mergem.

"Dacă amândoi suntem în tricou, și este un singur hanorac pe care mi-l dă mie pe pretextul "că-i frig noaptea", lui nu-i va fi?"m-am gândit să-i spun,dar am zis că mai bine tac. Îi i-au hanoracul și-l pun pe mine, primul miros ce-mi invadează nările fiind unul slab de tutun. Miros cu care sunt familiarizată deoarece tata fuma. Nici nu-mi dau seama dacă să îi mai zic "tată" dacă este tată adoptiv. Închid ochii, sprijinindu-mă de ușa mașinii în cot și imaginându-mi un puzzle imens, cu multe piese lipsă și doar câteva găsite. Cam așa aș reprezenta tot până acum,nu în piese de șah, iar când termin puzzle o să termin toată șarada asta

Strâmb din nas puțin stând cu mâneca hanoracului pe față,mirosul de tutun fiind mai tare. Atenția îmi este imediat îndreptată spre geam când îl văd pe Toby bătând ușor cu degetele în geam. Jeff ridică o palmă în semn de "ce" la care Toby face semn să iasă puțin afară. Jeff iese din mașină, trântind portiera în urma sa. Îmi rostogolesc ochii când aud iar portiera, crezând că-i Jeff ,dar îl văd pe Ben cum intră posomorât și se așează la geam, sprijinindu-se în cot și cu ochii închiși. Într-un fel mă ușurează faptul că este un loc distanță între noi dar aș vrea să-l întreb ce are.

Îmi pun gluga de la hanorac în cap așezându-mă comod când îl văd pe Toby așezându-se la volan și pe Jeff îmi dreapta lui.

|•|•|

Am mers o vreme bună pe drumul din pădure şi am ajuns pe drumul principal spre oraş.Mă uit pe bordul maşinii şi este ora 17. Mă gândesc puțin, meditând dacă a trecut repede sau încet timpul deoarece nu știu exact la cât am pornit.

Sophie:Şi...Toby. La cât vom ajunge?
Toby:Păi vom mai face opriri deoarece doar mâine dimineață ajungem în acel oraş.