Don't go//Ben Drowned

27-"Sunt bine"

Ajuns în interiorul cercului de foc stau puțin mirat. Tocmai am trecut prin chestia aia doar să ajung aici. Reies două lucruri din chestia asta: ori vreau foarte mult puterea, ori chiar îmi pasă.

Ajunge acel gând pentru mai târziu și mă uit jos, la copac. Sophie stă ghemuită și se uită printre gene la mine. Se uită cu ură, cu neîncredere. Mă aplec și pun mâna pe ea, s-o scot de acolo, dar îmi retrag mâna scâncind. Arde. Fac ochii mari în timp ce dau cu mâna în aer.Chiar a făcut-o la nervi;Și-a folosit puterea pentru prima dată.

Ben: Sophie, știu că mă auzi.
Stă și se uită la mine, stând turcește. Nu pare să-i pese. La dracu', și fițe acum.
Ben: Termină cu prostiile, hai acasă.
Iar îmi aruncă o privire cu venin. Îi pot vedea în pupilă o flacără de ură. Oftez exasperat și mă așez și eu turcește în fața ei.
Ben: Uite, știu ce ți-a zis Dark. Știu că te îndoiești de toți. Dar îți cer să ai încredere în mine. Poți face asta?
Nu-mi răspunde. Mă așteptam.

Jeff:Ben! Ce tot faci acolo?strigă părând agitat .
Ben:Sunt bine! Aşteptați puțin!

Îi pun mâinile pe umeri, Sophie deschizând puternic ochii. Mă arde îngrozitor ,dar strâng din dinți şi îmi las mâinile acolo pentru a fi convingător. Ridică o mână și mi-o pune pe obraz. Arde ca naiba.
Ben: O cam merit, nu?
Zâmbește slab. Poate că ăsta e momentul să-i zic.
Ben: Uite, știu că eu îs cine sunt. Și tu, o fată ce ne-ar putea aduce moartea. Dar alt moment nu o să-mi găsesc. Contezi pentru mine. Pentru Nina, pentru Toby, pentru toți din conac. Sunt cu trei ani mai mare, nu uita. Ne cunoaștem de mai mult timp de cât ai crede, Sophie.spun zgâlțâind-o ușor de umeri. Așa că termină cu asta, nu-l mai crede! La naiba, încearcă să-ți amintești!zic nervos.

Sunt multe de spus. Dar povestea ei îi complicată și nu-i pot spune nimic mai mult, doar dacă își amintește.

Ben:Nu mă trata cu tăcere  GreenWald. Nu-i momentul. Și i-ați naibii mâna că deja mă doare.
Zâmbește și își ia mâna. Instant după aia îmi sare în brațe. Iar face asta. Deja îi dubios. Ca prima dată, rămân uimit și nu răspund la îmbrățișare din prima. Stau puțin și îmi dau seama că nimeni nu mă vede, cercul de foc fiind tot acolo. Îi răspund la îmbrățișare, strângând-o puternic chiar dacă arde, așteptând să fac asta de mult. O împing puțin și mă ridic. Privesc la arsurile mele,gândindu-mă cum să le ascund instant. Întind o mână și Sophie o prinde, ridicându-se.

Ridică o mână în sus şi taie aerul,focul dispărând. Înaintează şi îi face cu mâna lui Toby şi Jeff,aceştia uitându-se surprinşi la fata tăcută din fața lor. Toby merge spre ea şi o atinge pe mână unde părea a fi rănită ,dar instant îşi trage mână,fiindu-i roşie.
Jeff:Ai de---mai nou arzi ,Smile?
Sophie ridică din umeri şi înaintează cu paşi arzători,la propriu, spre conac. Rămân unde ar fi fost cercul. Nu-mi dau seama. Mă urăște? S-a supărat? Și-a amintit? Dacă m-aș vedea mi-aș trage o palmă.

Toby:Și-a folosit puterile aparent, spune oftând. Și tu pari cam ars.
Ben:Sunt bine. Auziți, credeți că s-a supărat? Oare și-a amintit?
Stăm puțin în liniște și Jeff ridică din umeri.
Jeff:Mergem la Melissa?
Ben&Toby:La Melissa.

Ea este singura persoană de care ar asculta Sophie,după el, acum.
O umbră fuge spre noi şi se opreşte. La momentul potrivit.Melissa pare că fierbe de nervi.
Melissa:Puteți să-mi explicați ce tocmai s-a întâmplat?!strigă la noi.Ben tu,tu, tu---
Ben:Da ştiu, nu mai pune sare pe rană.
Toby:Trebuie să poți face ceva,Melissa.
Melissa:Aici aveți dreptate, deoarece doar eu îi pot citii gândurile. La cum şi-a folosit puterea de a controla focul pentru prima dată...nu i-a cam făcut bine la corzile vocale.zice şi oftează.Nu mă aștept să vorbească o zi sau două.

Mergem la pas grăbit spre conac cu Melissa, care avea o expresie de parcă tocmai cineva s-ar fi luat de ea.
Melissa: Nu se mai gândește la nimic.

Sophie POV

Ajung la conac şi mă aşez pe iarbă ,în jurul meu iarba luând foc şi ajungând să stau pe pământ. Oftez, neplăcându-mi ce se întâmplă cu mine.
Sally iese somnoroasă din conac şi când mă vede se ridică pe vârfuri fluturând mâna şi zâmbind. Se apropie de mine, dar mă dau mai în spate,arzând mai multă iarbă.
Sally:Eşti bine?
Dau din cap în semn de da. Nu are rost  să-i zic ei că nu sunt ok.
Sally:Poți vorbi?
Răspund negativ.
Sally:Pot să te iau în brațe?
Oftez şi îmi frec palmele. Cu degetul arătător scriu pe iarbă,arzând-o, cuvintele "Te vei rănii" apoi zâmbesc spre ea. Privirea supărată i se face într-una confuză.Se aşează puțin mai departe de mine şi începem să vorbim,eu răspunzându-i scriind pe iarbă.

Pe lângă toate astea, tot ce a zis Ben, tot ce a zis Dark, Melissa, Sadie, el, și faptul că nu pot accepta în sinea mea că sunt cine sunt ,Sally tot mă poate face să zâmbesc. Un zâmbet oricât de slab.