Don't go//Ben Drowned

17-"Ăla nu e Ben.."

Ne îndreptat spre camera lui,când am trecut pe lângă Night şi L.J..Arunc o scurtă privire lui Night ce se uită ironic la mine de parcă nu se bucură că încă trăiesc,și la L.J. ce-i șoptea ceva zâmbind.

Oftez în sinea mea și intru în cameră la Toby. Este mică,pat de o persoană,două dulapuri, unul cu haine presupun şi celălalt plin cu topoare fiind cu uşile deschise şi lăsându-le la vedere şi un birou plin cu (,)cărți pe şi pe lângă el.
Toby: Nu prea fac curat.
Zâmbesc la ce scuză are și mă uit peste cărți. Nu credeam că citește așa mult.

Toby se aşează pe scaunul de la birou şi îmi face semn să mă duc după încă un scaun.Aprob din cap iar el îşi ia o carte din grămadă şi începe să citească.Ies din cameră,îndreptându-mă spre camera mea.

L.J:N-ai murit încă?
Îmi întorc privirea şi-l văd pe L.J. cum se sprijinea în cot de uşa lui Toby.
Ridic sprâncenele și zâmbesc.
Sophie:N-am murit,încă.Cred că te-ai bucura la fel de mult ca Jeff dacă aş murii,zic murmurând ironic.
L.J.:Ehh...,totuși ea m-ar bate dacă te-aș lăsa să mori...Şi cum a fost să-ți vezi mama?
Sophie:Foarte frumos,spun sarcastic.Ne-a servit cu prăjitură...Cine mai este și "ea"?
L.J.:Nebunul Alb.
Sophie: De ce, Doamne, folosiți piese de șah în vorbire în loc să spune-ți numele persoanei?
L.J.: Chiar nu te-ai prins?întreabă râzând. Toată povestea asta este un joc dintre Alb și Negru. Un joc cu pioni reali ce își fac rău unul altuia și își pun capăt zilelor pe baza ordinelor Reginei Albe și Regelui Negru. Dacă,într-un final se va reuși ca din Alb și Negru să fie Gri,va fi perfect.Dacă nu, să sperăm că vom muri repede și nedureros.zice râzând singur.

Ridic o sprânceană deoarece nu-mi prea dau seama la cine se referă prin "Regina Albă", deșii dacă stau și mă gândesc :Jeff, Toby și Ben s-au referit așa, indirect, de câteva ori la mine. Îmi scutur capul, alungând acel gând, clown-ul urmărind fiecare mișcare a mea.

Rânjeşte iar şi se apleacă, stând amândoi față în față. Îi puteam simții respirația caldă cum se lovește de fața mea. Acesta pufnește scurt și zâmbește.
L.J.:Nu-mi dau seama,eşti speriată sau confuză?
Sophie: Nu-mi dau seama, ești idiot sau te faci?întreb încercând să-l enervez, lucru la care mă pricep.
L.J: Ei na!zice râzând.

În momentul de liniște ce a urmat ,am auzit paşi de la capătul holului.Ne întoarcem amândoi privirea spre capătul holului, luminat de micile lâmpi amplasate pe la colțuri ce luminau difuz .Doi ochi negrii-sângerii îşi fac apariția,şi un zâmbet mare.Mă uit mai atent şi-l văd pe Ben,cu ochii mari uitându-se spre noi,având un zâmbet mare iar hainele fiindu-i şifonate şi puțin rupte. Îşi lasă privirea în jos ,aproprindu-se de noi,târându-şi picioarele după el,având o mână întinsă spre perete. Mă dau instinctiv un pas înapoi.

Îmi întorc privirea puțin speriată spre L.J. care se uita pe jumătate plictisit pe jumătate uimit.
Sophie:Jack..?Ce are Ben?întreb şoptit iar L.J. se întoarce spre mine .
L.J.:Ăla nu e Ben.
L.J. ridică o mână spre Ben,lăsându-şi degetele lungi,ghearele, la vedere şi arătând cu un deget spre blond.
L.J.:Poți pleca,n-avem nevoie de tine.zice plictisit și dând din degete în semn de "pleacă".

Spiriduşul ridică privirea,acum având mai mult o privire confuză.
Ben:Hmm?Nu ți-a fost dor de mine Jacky?
L.J.:Nu. Şi nu cred că la ceilalți le-a fost.
Ben:Oou....hmmm,zive părând gânditor,cel puțin l-a Azuru i-a fost dor de mine.
L.J.:Sadie...nu a mai avut grijă de tine,zice şoptit,incompetenta.

Ben îşi lasă capul pe spate şi începe să râdă.Jack se uită de parcă ar fi ceva normal ca Ben să se comporte ca un nebun,lucru ce mă sperie pe mine.Spiriduşul se opreşte din râs şi se apleacă uitându-se spre mine.Înghit în sec și-i prin încheietura lui L.J., speriată și strângând-o.
Ben:Exact pe cine căutam, spune și îşi întinde mâna ,hai Smile. Vin-o.Eu nu o să te mint ca restul.

L.J. îmi taie calea punându-se în fața mea.Oftează apoi tușește ironic.
L.J.: Ben,te respect pentru idioțenia ta de blond, dar trebuie să te controlezi.
Ben îşi ia o poziție de gânditor,sprijinindu-se cu spatele de perete,uitându-se spre tavan.
Ben:Asta a zis şi Azuru înainte să-i fac cunoştință cu peretele,zice lovind ușor cu pumnul peretele de care se sprijinea.Eh,oricum,Smile? Vii?

Îşi întoarce privirea spre mine,care stăteam în dreapta lui Jack, cuvintele împotmolindu-mi-se în gât. Vreau să aflu adevărul. Vreau foarte mult asta. Dar nu-mi lasă un sentiment bun acest Ben.
Ben:Hmm?Nu mai ai încredere în mine?zice întristându-se şi lăsându-şi capul în pământ. Credeam că-ți pasă, că vrei să afli adevărul.
Strâng din dinți.Urăsc să mi se pună loialitatea la încercare.Fac paşi mici spre Ben fără ca  clown-ul să observe.
Sophie:Ben..eu---
L.J.:Sophie,nu!zice dur.
Ben:Sophie,nu mai vrei să fim prieteni? Nu mai ai încredere în mine? După ce că te-am ajutat,nu poți veni cu mine?zice cu o voce de copil mic părând trist din cale-afară.Pot să-ți spun mai multe despre fratele tău, despre tine, sau chiar despre adevărata ta mamă.
L.J.: Taci din gură ,să nu ți-o smulg!

Fac ochii mari și pentru o secundă simt cum mi s-a tăiat respirația. Minciuni. Iar. Mai multe minciuni.
Sophie: Sara nu era mama mea?întreb aproape fără glas.
Ben: Vezi?Ai nevoie de mine.zice tot părând trist.
L.J.: Sophie, nu. Să nu îndrăznești să-l crezi.

Îmi întorc privirea spre Jack care se uita serios la mine,aşteptând să-l aleg pe el. Îmi întorc privirea spre Ben care ținea o mână întinsă spre mine,având ochi de cățeluşi.Îmi dau o palmă în frunte, văzându-mă ca într-un serial. Chiar nu era momentul. Vreau doar adevărul întreg. Nu pe bucățele de puzzle.

Ben:Sophie.Te pot ajuta.
L.J.: Ți-am zis, NU.
Aveam de ales. De ales între băiatul care m-a ajutat ,încercând să pară că nu-i pasă, în ultimele zile ,dar acum pare un psihopat,sau pe băiatul care îmi dă fiori şi presupun că mă vrea moartă ,dar acum pare să-i pese de mine.

Oftez şi mă îndrept spre Jack care părea uşurat că l-am ales pe el. Îmi întorc privirea şi-l văd pe Ben care plânge,capul fiindu-i aplecat. Îşi ridică capul şi îmi dau seama cu o grămadă de fiori: el de fapt râde. Râde isteric.
Ben:Bine,bine.zice încercând să-și domolească râsetele. Nici nu mă aşeptam să mă alegi pe mine.Ştiam că mă urăşti.Știam că nu m-ai crede nici dacă ți-aș zice că eu sunt un Turn Alb. O piesă foarte loială Reginei.
Sophie:Ben,eu nu--
Ben:Ajunge.
Se îndreaptă şi îşi duce o mână prin părul său blond,dându-l pe spate,expresia feței fiind una serioasă acum.
Ben:Ce ai vrut să zici? Că nu mă urăsți?Că ai încredere în mine? Dovedeşte,zice punându-şi mâinile în sân,vin-o cu mine. Și poți afla ce vrei.

Îmi mușc ușor buza, inima bătându-mi cu putere. Ceva din mine îmi zice să merg cu el că nu are ce să-mi facă, dar ceva îmi zice să fug cât mai departe de el.

L.J.:A ales deja ,Ben. Nu o mai ameții de cap.
Vreau să zic ceva, dar tot ce-mi iese pe gură îs trei cuvinte:
Sophie:Eu nu...Jack...
L.J. se uită cu ochii mari spre mine,şi mă întorc pe călcâie. Îşi întinde mână să mă prindă ,dar tot ce reuşeste să facă este să mă zgărie,trei urme de gheare făcându-şi apariția pe spatele meu și scot un scâncet scurt și slab sperând ca nu să se fi auzit.

Ajung în fața lui Ben care zâmbea până la urechi dintr-un anume motiv,şi nu ştiu de ce am impresia că motivul este la cât de naivă am fost.Încerc instant să fug ,dar mă prinde de mână și mă trage brusc înapoi.Îmi pune o mână la ochi,lipindu-mă cu spatele de el.
Ben:Unu,doi,te-am mințit.
Mâna de la ochi o duce încet spre gâtul meu.Încerc să mă calmez ,dar inima îmi galopează de spaimă, cu impresia că la sfârșitul numărătoarei îmi voi găsii și eu sfârșitul.

Ben:Trei,patru,m-ai ales.
Strânge ușor de gât ,dar apoi nu mai strânge și doar își plimbă degetele pe gâtul meu.
Ben:Cinci,şase,adevărul nu-l vei afla.
Mă ia pe sus , în stil mireasă, și merge puțin îmi față trecând pe lângă Jack acesta stând puțin cam confuz. Mai confuz decât mine n-are cum.
Ben:Şapte,opt.Jack o vezi? Acum n-o mai vezi.Nouă ,zece.Game Over.
În umătoarea secundă Ben sare ,cu mine cu tot, pe geam şi o ia la pas agale.