Don't go//Ben Drowned

18-"Eu nu mă pot distra?"

Din câte am reușit să observ ,nu ne-am îndepărtat de conac atât de tare încât să-l pierd din raza mea vizuală. Suntem tot pe undeva în fața lui, lucru ce m-a făcut să mă simt foarte puțin mai bine.

Ben încetinește și mă lasă jos, trăgându-și puțin răsuflarea. Mă deranjează comportamentul lui acum, parcă chiar nu este el. Mă uit la el.
Sophie:Ce ai?
Îşi întoarce privirea spre mine,având una ucigaşă,iar cuțitul fiindu-i în mâna dreaptă.Înghit în sec gândindu-mă că aveam dreptate când mă gândeam că va venii și momentul ăsta.
Ben:Ai. Pierdut.a rostit răspicat.

Blondul sare pe mine şi mă trânteşte la pământ,râzând.Îmi caut disperată cuțitul în buzunarul din spate,dar nu-l puteam scoate din cauza poziție în care mă aflu.Se opreşte din râs şi mă priveşte în ochi zâmbind normal.
Ben:Ce față drăguță ai. Îți este frică?
Sophie:Termină,Ben. Nu e amuzant ,să şti.mumur încercând să nu arăt că îmi este frică.
Ben:Eu nu mă pot distra?
Sophie:Nu în felul ăsta!am strigat ridicându-mi capul spre el.

Ben râde puțin şi îşi ridică cuțitul, clipind ironic.
Ben:Nu-mi pasă.
Strânge mânerul cuțitului şi mă străpunge cu el,în abdomen.Strig de durere şi strâng din dinți.Cuțitul lui Ben era încă acolo şi tot ce făcea era să-l scoată şi să-l bage în acelaşi loc, cu o precizie și viteză dureroasă.

Schițez un zâmbet tipic mie şi îmi duc o mână spre fața lui Ben. Îmi pun mâna pe obrazul lui acesta oprindu-se.Scot un râs de nervi printre buze şi îmi duc mâna de pe obrazul lui Ben,pe abdomen iar cu vârful degetelor ating sângele ce curge.Ben se uita puțin confuz ,nerăbdător să își continue treaba, la ce zâmbet i se ascunde în colțul gurii, dar presupun că era curios ce făceam.

Îmi ridic mâna și cu sângele de pe vârful degetelor îi fac pe obraz două puncte şi o paranteză,mai bine zis,un zâmbet,să mă țină minte o vreme dacă aveam să mor.Clipește puțin plictisit și mă mai străpunge încă o dată cu cuțitul în acelaşi loc,zâmbind amândoi de data asta. Nu am de gând să mai plâng,să mai urlu,chiar dacă aici avea să-mi fie sfârșitul sau nu.
Se apleacă spre fața mea vrând să mă intimideze cel mai probabil,cea ce reușește să facă.Scuip o bucată bună de sânge și strâng din ochi. Încerc să-mi dau seama de ce face asta, dar tot la ce-mi stă gândul este că poate el se îndoia de încrederea mea, și totodată, este un criminal. Un gând de vină mă bate. Trebuia să fug din acea casă când aveam ocazia, dar nu m-am gândit foarte mult la consecințe sau că aș putea muri. Încerc să trag o gură mare de aer, lucru puțin cam greu de făcut.

Ben:Ultimele cuvinte?
Zâmbesc. Nu m-am gândit niciodată care ar putea fi ultimele cuvinte. Dar în acest moment, în loc de cuvinte, fac altceva. Îmi ridic puțin capul şi-l ating scurt pe buze cu ale mele apoi îmi las capul să cadă iar pe spate,văzând doar negru în fața ochilor.

Narator POV

Sophie își lăsă din nou capul pe spate,de data asta închizând ochii.

Ben începe să clipească de mai multe ori punându-şi o mână în păr. Se uită buimac și confuz în jur.
Ben:Unde mă aflu?
Se ridică de pe fată,parcă neobservând-o şi se uită spre hainele lui pline de sânge.
Ben:Nu iar,zice oftând. Imbecila de Sadie,nu poate avea grijă de mine.

Spiriduşul îşi lasă privirea în jos şi o observă pe Sophie zăcând acolo,șiroaie de sânge curgându-i din abdomen și coborând în jos formând o baltă.Chipul îi era palid și gura îi era puțin deschisă,urme de sânge stându-i în colțul gurii de la felul cum a scuipat sânge.Blondul îşi scapă cuțitul din mână şi se aşează în genunchi lângă ea.
Ben:Eu am făcut asta?întreabă în timp ce buza de jos îi tremura.