Don't go//Ben Drowned

38- "Au probleme"

Ieșim din casă și mergem cu pași rapizi spre pădure.
Sadie: Echipele ca de obicei?
L.Jill: Oh, da! Să câștige cele mai bune!strigă râzând și trăgând de mânerul unei drujbe ce începe să scoată un hârâit puternic.
Am ales să fiu în echipă cu Melissa. Azuru a lovit un copac cu ranga puternic, strigând,  și a lăsat o urmă adâncă și vizibilă. La punctul acela noi ne-am despărțit.
Nu știu din ce motiv, dar îmi venea să râd.

|•|•|

Peste vreo oră și jumătate de plimbat prin pădurea întunecată am găsit un grup de copii, adolescenți mai bine zis. Doi băieți și o fată. Mă uit chiorâș la ei.Roata se întoarce.
Zâmbesc și îmi înclin puțin capul,o furie și ură neobișnuită punând stăpânire pe mine când văd fața fetei.
Acea fată îmi făcea zile fripte la liceeu declarându-mă ciudată și sechestrată în casă. Iar cei doi băieți sunt prietenașii ei, cei care o urmăreau tot timpul, cei care o susțineau când își bătea joc de alt cineva. Aștept ca cei trei să treacă de cei Cinci Stejari,loc unde sunt intersectate toate teritoriile și unde se întâlnesc liderii cu cei cinci frați pentru ședințe.

Melissa: Începe cu tipa,zice șoptit, și hai să-i lăsăm pe cei doi să se sperie. O să fie mult mai interesant, crede-mă.
Mă uit la Melissa și văd un zâmbet atât de straniu și o flacără albastră în spatele pupilelor încât aproape mă sperie și pe mine.
Sophie: Fă-te vrun animal carnivor, zic șoptit, și hai să-i speriem.
Melissa zâmbește, dându-și seama la ce mă gândesc. Își îndreaptă spatele, umbrele de pe pământ urcându-i pe corp iar tot corpul ei devine negru.La fel cum au urcat umbrele pe ea se dau și jos ,iar în următoarea secundă văd doar un lup cu blana neagră, botul pătat de pete albe și ochii ca de chihlimbar. O mângâi pe cap, Meli dând din coadă, amintindu-mi că nu e timp acum de mângâieri. Îmi frec palmele și pocnesc din degete, ieșind scântei. Pun mâna pe un arbust și acesta ia încet foc,dar îl sting.Mâinile îmi ard iar la orice atingere pe care o fac cu un alt corp, arde. Exact ce voiam.

Melissa merge cu pași ușori aproape de ei și mârâie. Tipa aia, Emma, se sperie și merge în spatele unuia dintre băieți. Acel băiat, gândindu-se că lupul Meli se sperie de foc, a scos din buzunar o brichetă și a dat foc la greaca de pe el aruncând-o spre Meli. Fac ochii mari, dar când văd focul parcă știu exact în cât timp va pica,iar din reflex mă ridic brusc.Mă bag în fața ei și prind geaca în mâini, dacă nu o prindeam ar fi nimerit direct pe ea și ar fi ars-o. Băiatul care a aruncat geaca, Jughead, face un "auci" și se uită la mine.

Jughead: Iartă-mă dar în spatele tău e un lup! Pleacă până nu pățești ceva!

Râd puțin amuzată iar cei trei se uită la mine ca la mașini străine. Întind geaca în fața Melissei, ochii ei sclipind în lumina focului. Dustin, celălalt băiat, face ochii mari și fuge, cu Melissa pe urmele lui. Nu durează mult și se aud strigăte de durere care imploră ajutor. Emma își pune o mână peste gură și începe să plângă și să tremure când Melissa se întoarce cu un braț în gură și-l lasă pe jos.Logic, mă sperie și pe mine puțin,dar tot îmi vine să râd.
Vine lângă mine și o mângâi pe cap.

Sophie: Bună treabă.murmur în barbă.
Jughead: Emma fugi! Nu te uita înapoi!
Emma fuge , iar Melissa mârâie și fuge după ea. Jughead se uită la mine cu frică ,dar și nervos. Strigătele de ajutor ale lui Emma își fac apariția iar Jughead încearcă să fugă după ea ,dar tai aerul cu mâna, în fața lui făcându-se un zid de foc. Se întoarce spre mine, eu tăind în continuare aerul până ajungem înconjurați de foc.
Jughead: Ești o----
Sophie: Ciudată?Asta voiai să spui?Trist. Tu ai făcut o mare greșeală când ai ales să devii câinele lui Emma. 
Jughead face ochii mari, poate amințindu-și de mine deoarece mereu îi ziceam "câine".