Don't go//Ben Drowned

26-"Vreau să câștige alb,trebuie"

Mă strâmb,ridicând o porțiune din buză puțin degustată.Mă apropriu de Jeff şi îi iau țigara din mână.Zâmbesc când îi văd fața;iubesc să enervez persoane.

Jeff:Ce dra--dă-o, Smile!
Sophie:Nu.spun  fluturând-o încet.
Jeff:Ah,serios? Trage  să te văd!
Sophie:Te-ai tâmpit? Mă înec dracului.zic şi i-o dau.
Dark:De ce nu dormi Smile? Sau te-ai plictisit deja de compania Turnului?zice rânjind .

În timpul ultimei sale întrebări credeam că-l calc pe cap.Știam că asta avea să zică.Mă apropiu cu paşi mărunți , dar apăsați spre Dark .
Sophie:Tu să taci .spun răspicat. Care-i problema ta cu el? Așa de gelos ești că primește mai multă atenție ca tine?îl întreb nervoasă.
Dark se uită la mine și râde încet. Jeff își ține cotul mâinii în care are țigara în cealaltă palmă și se uită la noi. Fumul țigării se risipește vag printre mine și Dark, fapt ce face lucrurile și mai tensionate. Țin contactul vizual cu Dark, fiind hotărâtă să-l înfrunt verbal.
Dark:Îți aperi iubitul? Ce trist,speram să fiu eu. Nebunul. Turnurile nu-s bune de nimic.
Sophie:Nu este iubitul meu, orbule. Stai, ești Nebun?
Dark: Da m'lady. Nebun Negru. Și nu nega faza cu Ben. Dacă negi asta, înseamnă ce negi și faptul că din cauza ta s-ar putea să murim toți.
Sophie:Mă,cap de cartof,am zis eu cumva că aleg război?Și dacă aleg,ce?Ești în tabăra opusă,ce draci îți trebe?Îți e frică că vei pierde?Nu eu am ales să se întâmple toate astea!zic strângând din pumni.
Dark:Serios? Ce mai cauți aici atunci?  Tu chiar nu-ți dai seama că toți te joacă pe degete?Ha!

Cuvintele lui mă înțeapă rău în adâncul inimii.Mă face să mă îndoiesc de tot și toate. Nu de parcă o făceam deja.
Sophie:Care-i problema ta?!
Dark:Care-i problema mea? Care-i problema ta!?Cât de proastă trebuie să fi încât să crezi ce zice nebunul ăla? Te joacă pe degete! Ca toți ceilalți!Vrea doar să îl alegi şi punct!spune gesticulând.
Ridic o sprânceană și strâng din dinți, zâmbind nervoasă în același timp. Scuip, fix lângă ghetele lui. Se uită puțin la mine și mă împinge, dar apuc să-l prind de mână și să i-o întorc. Dark scâncește, dar își îndoaie mâna și mă lovește cu cotul în stomac.

Jeff:Termină Dark.zice băgându-se între noi.Nu o mai atinge.Și nu mai da cu vorbe în vânt că sunt minciuni.
Dark:Minciuni? Atunci hai să-l întrebăm "Regele Alb" sau mai bine zis,pe Romeo ,care joacă teatura în rolul său de a "o iubii " pe Julieta!zice schițând ghilimele cu degetele.

Mă doare capul.Cuvintele lui nu au sens și înseamnă în același timp.Simt un junghi brusc în piept și-mi duc o mână rapid acolo strângând tricoul în pumn.Strâng din pleoape și dinți,respirând încet.Durerea pe care o simt nu poate fi descrisă în cuvinte.Băieții se uită la mine, probabil, dar nu-mi pasă, nu pot face durerea să dispară.

Brusc îmi dau seama.În ultimele zile am fost sechestrata,tăiată,am fost pasată de la un conac la altul ca o minge de ping-pong.Dacă ştiam ce viață urmează să am mă lăsam omorâtă de Ben la Cloe acasă. Suflu tot aerul dintr-un puf și mă îndrept de spate. Mă uit la Dark și-l scuip pe ghete ,de data asta, apoi plec spre pădure. Intru în pădure și îmi pun mâna pe un copac, trăgând puternic aer. Junghiul din piept mă face să nu pot respira bine. N-are cum să fie de la lovitura lui Dark,nu a dat chiar așa tare.Mă uit înainte și-mi continui drumul printre copaci.

Peste câteva minute lovesc o piatră cu piciorul, nervoasă,gândindu-mă la familia mea.Persoana care mi-a dat viață m-a împuşcat iar eu am omorât-o. Mi-am pus întrebarea "de ce",dar am primit rapid răspunsul:pentru că i-am crezut.

Mă opresc brusc,simțind un alt junghi în piept de parcă a aruncat cineva cu pioneze în mine și strâng din dinți.Mă aşez lângă un copac şi îmi pun genunchii la piept,două lacrimi de durere căzându-mi.Să zic exact ce durere,nu pot.
Ridic capul şi văd că paşii mei au lăsat o urmă de ars. Lovesc pământul cu pumnul și în acel moment văd o linie neagră la mine în palmă. Îmi deschid pumnul și casc ușor gura când văd semnul lui Slender.
Sophie: Aparițin lor?întreb șoptit.
Îmi vine să fluier,dar îmi aduc aminte  ce mi-a zis Sadie. Că le zicem "ea" Și "el" pentru că altfel ar veni. În momentul ăla doream niște explicații. Nu abureli sau adevăruri pe ocolite.