Don't go//Ben Drowned

47-"Suflet pentru Suflet"

Ben pov.

Nu le am eu cu șah-ul. Dar am impresia că noi ar fi trebuit să facem prima mișcare, nu Negru.

Un pion negru își mută poziția, apoi unul alb, din nou unul negru, și tot așa. Începutul mereu ne dă palpitații pentru că nu știm cine va ieși primul.

Stau liniștit încă pe locul meu. Mă întorc spre L.J. ce acum încearcă să-și ia o față serioasă.

Ben: Ești pregătit?

L.J: Mereu am fost pregătit pentru ziua asta.spume și rânjește.

Zâmbesc, deoarece am încredere în el.
Singurul în care nu am încredere sunt eu. Nu vreau să fiu scos din joc, dar nu vreau nici să pierdem. Mă uit la Demon, în jurul lui mișunând o ceață neagră plină de scântei de foc ce o fac să arate și mai respingătoare. În timp ce Îngerul este înconjurat de o ceață albă plină de fulgere și tunete ce nu o fac să arate așa de rău.

Prins între gânduri aud doar sunetul armelor ciocnite. Rose cu Zoe au ajuns una lângă alta.

Rose ține în mâini niște tulpini groase cu țepi pe ele, lovind-o pe Zoe când cu una când cu alta. În schimb, Zoe, încercă să-i taie tulpinile cu o macetă. Și reușește să-i taie încet vârfurile tulpinilor.

Îmi strâng pumnii, rugându-mă să câștige Rose. N-are cum să piardă.

Rose strigă nervoasă că-i durează prea mult lupta cu un inferior ca Zoe și o prinde cu o tulpină, înconjurându-i mijlocul. Zoe strigă îndurerată când țepii îi intră în corp, Rose strângând din dinți și cu cealaltă mână îi retează capul cu ajutorul tulpinei.

Exclam bucuros. Restul urlă și ei fericiți. Un pion jos, mai avem șapte.

Mă uit la Sophie, aceasta având o privire terifiată în timp ce se uită la corpul lui Zoe. Demonul plescăie din buze și zice:

Negru: Oricum era un pion slab. Nu te flata, Alb.

Alb: Oh, nu mă flatam încă.zice uitându-se plictisită la unghiile ei.

Demonul își pune palma uriașă peste Zoe, Rose dându-se un pas înapoi pentru că nu poate mai mult deoarece asta ar însemna să părăsească căsuța și nu poate. Când Demonul își ridică palma corpul lui Zoe nu se mai află acolo. Îmi îndrept din nou privirea spre Sophie, ea uitându-se la mine cu ochii mari, puțin speriată.

Ben: A ieșit.îi zic și fac semn spre margine.

Își îndreaptă capul acolo și am dreptate. Într-un borcan de sticlă cenușie se află Zoe.

Ăsta e jocul. Că-i place, că nu-i place, continuă. Și vom pierde persoane azi.

Peste încă câteva mișcări duse, am ajuns să fiu și eu mutat mai aproape de un pion negru, de Nightmare Ally. Se uită la mine cu atâta încredere în sine, singurul sentiment pe care-l pot simții eu fiind scârba. În timpul luptei mele, la câteva căsuțe distanță se luptau și alții. Nu pot fi atent la ei, altfel Ally o să învingă.

Când aud un strigăt de durere îmi îndrept într-acolo capul doar pentru o secundă. În secunda respectivă Ally a reușit să-și bage un tentacul în stomacul meu. Nu îmi dau seama de ce, dar nu simt durere, expresia lui Ally fiind mai confuză de cum mă simt eu. Și apoi, când mă uit în jos, văd ce se întâmplă de fapt. Corpul îmi este pixelat, nu am mai stat la calculator de mult.

Rânjesc atât de mulțumit de nepăsarea mea și o înjunghi în piept pe Ally. Aceasta îmi zâmbește în timp ce Demonul își trece mâna peste ea și dispare. Zâmbesc mulțumit de mine, dar zâmbetul îmi piere când îl aud pe Toby strigând gutural și îl văd pe Dark cum îi pune capăt zilelor lui Clock.