Don't go//Ben Drowned

15-"Fetița mea"

După mulți pași făcuți ajung doar să întreb:
Sophie:Aici stă?spun puțin stupefiată.

Eu cu Jeff ne aflăm în față la o casă modestă cu etaj.Se putea vedea cât de neîngrijită este,cu geamurile prăfuite,  altele sparte, altele bătute cu scânduri,iarba din grădină îți ajungea aproape până la genunchi,
, dar ce mă miră este că la uşă sunt trei încuietori.De ce o casă atât de veche ar fi așa bine închisă?

Jeff:Aparent,da.Drăguț loc.
Se putea simții sarcasmul din vocea lui cu uşurință.Sarcasm ce m-a făcut să zâmbesc slab.
Jeff:Acum hai să îți arăt cum facem până vin cei doi.

Jeff se așează pe bordura de la trotuar şi ia un băț în mână. În fața lui începe să schițeze ,în nisip și praf ,cum intrăm în casă.Îl ascult fără a mai zice ceva ,deoarece nu aveam chef să-l enervez.

|•|•|

A trecut mult timp,cu siguranță. Tot ce făcea Jeff, după ce mi-a arătat planul, era să stea cu gluga pe cap ,uitându-se în jos,încă pe bordură.Eu mă tot învârteam dintr-o parte în alta , doar să fiu cât mai departe de el.Mă plictisesc și mă simt puțin neliniștită mai ales dacă încep să mă gândesc ce s-ar putea după momentul când voi păși în casă.

Jeff:Poți să stai calmă o clipă? Nu prea trece lume pe aici,da' si ăia care trec se uită ciudat.
Sophie:Unde o fi Ben şi cu Toby?spun încercând să schimb subiectul.
Jeff:O să ajungă.De ce îți pasă  unde sunt?
Mă uit cu o sprânceană ridicată spre Jeff. Un singur răspuns îmi trece prin minte și-l zic:
Sophie:Le pasă de mine,îmi pasă de ei.zic uitându-mă la el ridicând scurt din umeri.
Jeff:Uneori urăsc că au sentimente slabe...Şi de mine ți-ar păsa? Eu,ăla care te vrea moartă.
Ridic și cealaltă sprânceană. Oricât pare să mă disprețuiască, fiind totuși un sentiment reciproc, nu înseamnă că nu mi-ar păsa dacă aș auzi că a murit.

Sophie:De ce nu?
Jeff:Tot moartă te văd.spune dând plictisit din mână de parcă chiar nu-i pasă.Uite-i că vin.

Mă uit spre Toby și Ben ce vin la pas spre noi.
Sophie:Ce v-a luat atât?
Toby:Am fost şi până la maşină să-ți luăm cuțitul. Na, zice arcându-mi cuțitul.Jeff?Planul?
Jeff:Desigur.
Ben şi Toby se pun lângă Jeff care începe să zică vrute şi ne-vrute de cum am putea intra în casă. Mă mai învârt de două ori pe loc plictisită, pentru că am mai auzit planul o dată. Mă simt și mai agitată din cauză ce va urma să fac.
Sophie:Şi...ştie careva cât e ceasul?
Jeff şi Ben se uită spre Toby care se uită puțin spre cer apoi se întoarce.
Toby:E 21.
Sophie:Merg să mă plimb. Ne vedem.
Mă întorc pe călcâi cu spatele la băieți şi o iau spre un copac destul de înalt. O creangă mai că intra pe un geam deschis aşa că m-am gândit să intru pentru a afla câte ceva de la mama înaintea băieților, ce cred că doar o omoară și pleacă.

Cu greu m-am urcat în copac şi am păşit sfioasă pe holul întunec. Câteva uşi îşi făceau apariția pe o parte şi pe alta,majoritatea fiind închise.Câteva noptiere așezate aiurea își fac apariția,pe una dintre ele găsind un piaptăn.Pun mâna pe el,fericită,și îmi piaptăn părul încâlcită.După ce termin pun piaptănul în buzunar și continui.
Una dintre uși mi-a atras atenția,fiind puțin deschisă şi luminată slab de o candelă ,din interior.Mă pun în pragul uşii şi mă uit la femeia de la biroul luminat de candelă,care scria într-o carte cu coperți de piele,tipul de carte veche.Biroul era plin de doze de bere dar şi pe jos sclipeau câteva sticle.Femeia ce scria părea bătută de vânt și anii își arătau amprenta asupra feței ei ridate în colțurile ochilor. Părul îi era de un blond șters și părea firavă, purtând pe ea un palton negru. Trag aer în piept, fiind un aer așa de închis că mă strâmb.
Sophie:Cum naiba poți trăii aşa?am zis gândind cu voce tare.