New Orleans: Oraşul Vampirilor

Unsprezece

          Raven aşteaptă palma lui Xander, dar aceasta întârzie să apară. După câteva minute în care îşi ţinea ochii închişi de frică, îşi face curaj şi îi deschide.

-  Credeai că o să te lovesc? îi spune Xander privind-o cu părerea de rău.

-  Nu ştiu Xander, eşti foarte bipolar şi nu îmi pot da seama ce vrei să nu faci, spune ea uitându-se în ochii săi.

-  Ştiu Raven, crede-mă că ştiu, dar nu îmi pot permite să îmi arăt sentimentele în fața ta, îi spune şi în momentul următor îi ia fața în mâinile sale şi o sărută.

        Raven pentru un moment rămâne uimită de gestul său, dar după îi răspunde la sărut. Buzele sale aveau gust metalic, care semăna cu gustul sangelui, dar lui Raven i se pare cel mai bun gust din lume. Şi Xander este uimit de gestul său, dar atunci când îi simte gustul de mentă amestecat cu lămâie, nu regretă nici un moment că o sărutase.

        Când se desprind din sărut, Raven îşi lasă capul în jos, înroşind, iar Xander când o vede îi ridică capul cu degetele sale şi îi spune indiferent:

-  Acest sărut nu a însemnat nimic nici pentru mine, nici pentru tine, spune şi o lasă mască pe Raven.

        Ea credea că îşi va cere scuze sau că îi va spune că i-a plăcut sărutul, dar în nici un caz că va spune ceea ce i-a spus. Ochii o înțeapă, mai, mai să plângă, dar se abține, nu vrea să fie slabă în fața lui.

       După ce i-a spus Xander lui Raven, el a condus-o acasă, iar pe drum nimeni nu a spus nimi. Când au ajuns în fața casei lui Raven, stau amândoi în linişte, fără să zică nimic.

-  Mmm, mulțumesc că m-ai adus, spune într-un final Raven şi ieşi din maşină.

       Când a văzut-o că a intrat în casă, Xander a pornit motorul şi a plecat. Nu ştia de ce îi spusese asta, dar cert era că nu putea să simtă ceva mai mult pentru ea, o simplă muritoare. De la prima sa relație care s-a terminat prost, nu a mai vrut să iubească pe nimeni. S-a închis în el şi a jurat că nu se va îndrăgosti niciodată şi de atunci schimbă femeile ca pe şosete şi nu stă cu una mai mult de o saptămână.

         Raven se gândeşte de ce este atât de bipolar Xander şi de ce a sărutat-o dacă nu înseamnă nimic pentru el. Ea nu putea să zică acelaşi lucru pentru că din momentul în care s-au sărutat, se gândea că mai vrea să guste din acele buze care pot creea dependență. Nu voia să se îndrăgostească de el,pentru că nu vrea să sufere din cauza unui băiat care o tratează cu indiferență.

        Dar sigur amandoi sunt o enigma unul pentru celalalt. El un nemuritor, fiul vampirului original, iar ea o simpla muritoare, oare cei doi vor lasa orgoliile la o parte si vor recunoaste ca nu sunt indiferenti unul celuilalt?

        A trecut o săptămână de când Xander şi Raven s-au sărutat şi tot o săptămână de când nu au mai vorbit. De fiecare dată când se vedeau, Xander o evita şi atunci când Maya şi Christa o invitau să stea cu ele la masă, Xander inventeza scuze puerile pentru a pleca.

          Acum Raven a venit de la liceu şi pentru că tatăl ei ajunge peste o ora acasă şi Jade este cu iubitul ei Dean la el acasă, i-a cartea istoria oraşului vampirilor şi citeşte în continuare.

        "După două săptămâni,în care a vorbit cu ea încontinuu,a decis să îi dezvăluiască adevăratele sale sentimente.Într-o zi s-a întălnit cu Ceres la locul lor obişnuit,adică în mijlocul pădurii la piatra lor unde şi-au gravat numele.Când au ajuns acolo,Arthur i-a spus sentimentele fata de ea,Ceres a inceput să râdă,crezând că acesta glumeşte.Dar când Arthur i-a spus că nu glumeşte Ceres i-a spus că nu îl iubeşte pe el,ci pe rivalul său,care din şcoala generală i-a luat tot ce iubea..."

-  Bună draga mea! îi spune Filip.

-  Buna tata, când ai venit? spune Raven închizând cartea.

- Nu de mult, ce citeşti? spune şi se uita la carte.

-  Este adevarat? întreabă ea.

-  Ce să fie adevarat ?

-  Ceea ce scrie aici, este adevărat?

-  Asta nu ştiu ce sa zic, poate că da, poate că nu.

-  Eu una cred ca este posibil să fie adevărat.

-  Şi eu cred că te-ai uitat la mult prea multe filme.

-  Sau şi asta, spune şi încep amândoi să râdă.

        Raven şi tatăl ei au petrecut o seară "tata-fiica" aşa cum îi spune Raven.

         S-au uitat la filme, seriale şi au mâncat popcorn. Jade a venit pe seara şi s-a alăturat şi ea lui Raven şi Filip. Amândouă au adormit la un documentar polițist pe care Filip l-a pus cu intenția de a le adormi,pentru că mâine au şcoală şi le-a luat pe amândouă în brațe,pe rând şi le-a dus în patul lor.

         De dimineață Raven se trezeşte şi îşi face rutina zilnică şi se îmbracă într-o rochiță violet şi împreună cu Jade pleacă spre liceu. Ajunse, fiecare se duce la ora ei, dar Raven în drum spre clasă este trasă de mână şi băgată în debaraua îngrijitorului.

-  Cine naiba...

         Spune dar se opreşte atunci când vede persoana din fața ei.

-  Raven te rog asculta-mă, nu o să îți fac nimic, spune el cu părerea de rău.

-  Bine, dar după mă laşi în pace, spune şi el oftează.

-  În acea seară am luat câteva pastile care nu sunt prea legale şi cum mi-ai plăcut din primul moment în care te-am văzut,am vrut să te am, dar atunci nu ştiam ce se întamplă cu mine şi nici acum nu îmi aduc aminte de acel moment, spune cu capul în jos.

-  Gata, ai terminat? spune Raven.

-  Te rog, nu fii aşa de dură cu mine, spune Jackson.

-  Nu am cum altcumva să fiu cu tine, şi acum eu plec pentru că nu vreau să am absențe din cauza ta, spune serioasă şi pleacă.

         Lui Raven îi pare rău că s-a comportat aşa cu bietul Jackson, dar dacă îl ierta acum, după o săptămână de la incident, o va considera o persoana care iartă foarte uşor şi nu voia să fie aşa. Ea are motto-ul "Eu iert,dar nu uit!".

         Raven fuge deoarece a întârziat zece minute, dar în drumul ei spre clasă dă peste un trup masiv de băiat.

-  Vezi pe unde mergi, chioaro!

Xander