New Orleans: Oraşul Vampirilor

II.Doi

     Atunci când pune piciorul în aeroportul din New Orleans, Raven răsuflă ușurată .

     Asta înseamnă că a scăpat de mama ei și de Steave, iar asta îi aduce un mare zâmbet, un zambet fericit și adevărat .

Chiar dacă este fericită că a scăpat de acolo, nu poate nega că îi pare rău de mama ei. Trebuia să vină și Anastasia cu ea, dar dacă îi propunea, sigur se isca încă o ceartă, iar ea voia ca măcar la plecare să fie armonie între ele .

     De dimineața nici măcar nu a fost trează pentru a-și lua rămas bun, așa că plecase la aeroport, pe jos, deoarece nu avea nici un ban, de fapt avea, dar foarte puțini și trebuia să mai și mănânce până când ajungea în aeroport .

      Dar s-a obișnuit cu absența mamei ei, s-a obișnuit cu certurile ei cu Steave, s-a obișnuit cu tot. Dar acum începe o nouă viață alături de tatăl ei și de cele două surori vitrege, Jade și Zoe .

     Cele două sunt fetele celei de a doua soții a tatălui ei, care din păcate a decedat din motive medicale. Iar ea are o fată pe nume Jade, iar pe cea de-a doua a dat-o de mică la orfelinat, deoarece tatăl fetelor o trata îngrozitor, iar ea i-a scris o scrisoare lui Filip, prin care îi spunea de existența fetei și că ar vrea, daca și el este de acord, să o caute .

     Iar Filip așa a făcut, a căutat-o până cand a găsit-o și de o săptămâna stă la ei, iar Raven va fi încântată să le cunoască .

- Și, ești fericită că ai venit aici? întreabă ezitând Filip .

- Evident tată, spune fericită. Voiam să vin în New Orleans de mult timp, dar nu am avut puterea de a pune piciorul în prag, zice o lacrimă preligandu-se pe fața ei .

- Gata draga mea, nu mai plange, totul a trecut, spune Filip și oprește mașina pentru a o îmbrățișa pe fiica lui .

- De ce tată, de ce nu am putut fi o familie fericită? spune suspinând .

- Așa a fost să fie, lasă că de acum vei foarte fericită, îți garantez eu asta, îi spune și o sărută părintesc pe creștetul capului .

- Nici nu mă îndoiam de acest lucru, spune Raven și îl sărută pe tatăl ei pe obraz, dupa care el pornește mașina, mergand spre viitoarea casă unde va locui de acum înainte .

    Pe drum Filip îi povestește despre cele două fete, despre care vorbește cu atâta dragoste încât Raven se simte geloasă, deoarece el știe foarte multe despre ele, iar despre ea nimic .

     Și o învinovățește pe mama ei pentru asta .

     Pentru că i-a răpit șansa de a crește alături de tatăl el, aici în New Orleans, sau Orașul Vampirilor, așa cum a văzut scris într-una din pancardele pe care le-a văzut pe drum .

- Tată, de ce New Orleans se mai numește și Orasul Vampirilor? îl întreabă ea .

- Niște legende pe care doar cei mai învârstă le cred, dar și cei tineri, dar eu unul nu cred în așa ceva, îi răspunde el, amintindu-și momentul în care Zoe s-a speriat când a aflat legenta înspăimântătoare despre vampirul original .

- Legende, murmura Raven, poți să mi le spui și mie ?

- Da cu mare drag, dar când ajungem acasă, îi spune Filip și peste cinci minute parchează în fața casei sale .

     În acest timp Raven se gândește la vampiri .

     Ea adoră filmele, serialele sau orice are legătură cu vampiri, chiar ar vrea să fie unul dintre ei, dar din păcate, realitatea este dură și nu are vampiri în ea.