New Orleans: Oraşul Vampirilor

II.Treizeci și doi

     Arthur bănuiește unde s-ar putea ascunde soția lui atunci când vrea să fie singură. Acolo a văzut-o de fiecare dată când se certau și nu voia să îl vadă. O dată o urmărise și o văzuse intrând în acel loc. Așa că pornește de îndată ce a vorbit cu fiul său spre locul unde se afla Martha .

    Cum a putut o mamă să îi facă asta propriului ei fiu?

    Să îl despartă de iubirea vieții lui doar pentru că îi place mai mult de Katherine este ceva prea mult chiar și pentru ea .

    Aflase în urmă cu cinci sute de ani că Martha, prima femeie de care s-a îndrăgostit, după ce a ucis-o pe Ceres și a măcelărit întregul oraș New Orleans. Nu știe ce a fost în acea zi sau perioadă cu el, dar dacă ar fi să dea timpul înapoi, ar face lucrurile total diferite .

     Pe vremea aceea era îndrăgostit de Ceres, de frumusețea ei, de părul blond, de ochii albaștri, de zambetul care te făcea să zâmbești chiar dacă nu ai dispoziția necesară, de tot ce îi aparține. Dar ea nu îi împărtășise sentimentele și el ar fi trebuit să o lase să fie fericită cu Harry decât să facă atât rău unor persoane nevinovate .

    Martha l-a făcut să se îndrăgostească de ea printr-o vrajă făcută de o vrajitoare Bennet, bineînțeles, iar el a căzut în plasă și a părăsit-o pe Juliette în ziua nunții lor. O greșeală si aia . Poate că acea vrăjitoare Bennet a avut tot dreptul să facă asta drept răzbunare și poate că a meritat-o, dar să se răzbune pe el, nu pe fiul lui !

    Deși putea să îi ceară socoteală atunci, Arthur a hotărât să nu spună nimic, în primul rând Xander avea doar doi ani și nu ar fi vrut să crească departe de unul dintre părinții, iar în al doilea rând credea că îl iubea. Doar credea .

    Dar azi nu. Azi o va confrunta și vor da cărțile pe față !

    Peste o oră a ajuns în orașul Bolton, acolo unde s-a născut și a copilărit Martha. Iar peste alte câteva minute de căutare a ajuns la casa ei părintească care nu arăta ca și cum nimeni nu a locuit acolo de sute de ani, ceea ce înseamnă că măcar atâta dragostea a avut și ea pentru casa unde a copilărit .

    Bate de două ori la ușă așteptând ca soția lui să îi deschidă .

- Arthur? întreabă Martha uimită de prezența lui aici .

    Nu se aștepta să țină minte orașul unde s-a născut si mai ales adresa .

- Nu mă inviți înăuntru? întreabă el zâmbind .

     Martha știe că asta este liniștea dinaintea furtunii .

- Bineînțeles, replică dându-se din ușă ca el să intre .

- Văd că ai decorat frumos casa, spune uitându-se la toate lucrurile frumos alese și aranjate .

- Da, bănuiesc că știi că aici mă refugiez când ne certam .

- Bănuiam, bine ai zis, o aprobă el .

- Să trecem la subiect Arthur, spune devenind serioasă. Doar nu ai venit să îmi admiri casa .

- Știu că tu m-ai vrăjit ca să mă îndrăgostesc de tine .

     O propoziție. Zece cuvinte. Atât i-a trebuit Marthei ca să rămână stână de piatră .

- De-de cât timp știi? întreabă bâlbâindu-se .

- De când Xander avea doi ani .

     Altă lovitură sub centură pentru Martha .