New Orleans: Oraşul Vampirilor

Douăzeci

        Când deschide geamul, Raven se enervează imediat.

-  Esti nebun, vrei să îmi spargi geamul? strigă ea în aşa fel încât să nu o audă vecinii.

-  Nu mă mai certa şi deschide o dată uşa aia, pentru că am înghețat de frig, spune Xander dârdâind de frig.

         Raven neştiind ce să facă, se duce să îi deschidă, pentru că dacă nu o îi deschidea, cu siguranță făcea ce nu făcea şi tot intra, şi decât să se mai certe cu el, mai bine îl lasă să intre.

-  Bună, poți să intri, te rog! spune ironică Raven atunci când îi deschide uşa şi el intră ca la el acasă, fără să o salute.

-  Hei iubire, ți-a fost dor de mine? îi spune atunci când se pune pe canapeaua din living.

-  Chiar deloc! îi răspunde rece.

-  Eu nu aş spune asta, atunci de ce mi-ai întrebat toată săptămână prietenii unde sunt? spune cu mândrie.

-  Eu? Eu niciodata nu am făcut asta, neagă ea ştiind că prietenii săi îi spuse că îl căutase toată săptămână.

-  Bine, bine, nu am de gând să mă cert azi cu tine, deci ai dreptate în tot ceea ce spui, spune zâmbindu-i sincer.

         Săptămâna care a trecut a fost una foarte stresantă pentru Xander. A fost la regatul tatălui său din Londra şi s-a certat cu acesta în legătură cu găsirea sufletului său pereche. Arthur, tatăl lui Xander, vrea să îi predea lui regatul, deoarece el este bătran şi Lumea Vampirilor are nevoie de un nou conducător, tânar şi cu forțe proaspete.

        Xander nu a fost de acord cu preluarea regatului, deoarece asta înseamnă să plece din New Orleans şi ar trebui să o lase aici pe Raven. Ştie foarte bine că ea nu este sufletul lui pereche, sau nu vrea să accepte asta, dar ceea ce ştie este că în adâncul sufletului îi pasă de ea, şi mult.

      Nu întelege faptul că mai are încă doi frați şi o soră, şi Arthur nu i-a pus pe unul din frați lui la conducere, dar Arthur i-a explicat faptul că el este primul său fiu şi el este Prințul Vampirilor, viitor rege. Şi frații săi, Taylor şi Ian, au fiecare câte un ţinut unde sunt regi, mai puțin el. Dar s-a gândit şi la faptul ca aici in New Orleans este un ținut secret, în care doar vampiri pot intra, şi poate îi cere tatălui său să îi dea lui ținutul de aici, şi aşa nu va pleca de lângă Raven.

-  Xander, eşti aici? întreabă Raven văzându-l pus pe gânduri.

-  Da, da sunt, ce este? întreabă trezit din amintirile sale.

-  Eşti în casa mea de aproape o oră şi nu ai scos nici un sunet, eşti în regulă? întreabă îngrijorată.

-  Da Raven sunt bine, o linişteşte el luând-o în brațe.

-  Şi, îmi spui şi mie ce treburi ai avut săptămână asta? îl întreabă ea când se desprind din îmbrățişare.

        Xander se blocase.

       Nu putea să îi spună adevărul, dar nici nu voia să o mintă, aşa că alege să schimbe subiectul, chiar dacă Raven va insista.

-  Nu vrei să mergem la o plimbare? îi spune zâmbind.

-  Văd că ai o dispoziție bună azi, deci să mergem! spune Raven cu o falsă fericire.

        Ştia că Xander ascunde ceva, şi în momentul de față nu ştie ce, dar îşi propuse sa afle într-o zi.

       Xander voia să îi spună lui Raven adevărul, dar se temea de reacția ei.

      De obicei, oamenii când aud de vampiri, ori încep să râdă, ori cred că eşti nebun, şi dacă îi arată că este vampir, acei oameni o luau la fugă şi se va întâmpla exact cum aşa cum întâmplat cu răposata sa soră.