New Orleans: Oraşul Vampirilor

Treizeci şi patru

    Raven știa cine este în spatele ei și de aceea nici nu se întoarce spre aceea persoană .

    I-ar putea recunoaște vocea printre altele o sută .

- Faci o aluzie la mine? întreabă ea încă cu spatele la el .

- Nu chiar, spune el punându-se lângă ea .

- De ce ai venit până aici Xander? îl întreabă ea uitându-se în ochii săi căprui .

- Știi foarte bine pentru ce am venit Raven, spune și vrea să o ia în brațe, dar se frește .

- Nu știu Xander, de la tine chiar nu știu la ce să mă aștept! spune și se ridică .

- O haide Raven, a fost doar o greșeală de moment, sunt și eu bărbat până la urmă! izbucnește el .

- Pe bune James? Şi dacă eu îți făceam asta cum te simțeai ?

    Xander simți un junghi în piept atunci când își imagina că Raven este în bratele altul bărbat decat el .

- Nu! țipă el dintr-o dată. Tu nu mi-ai face asta niciodată, pentru că tu nu ești la fel ca mine, un monstru! spune și dă cu pumnul în primul copac .

    Raven vâzandu-l în starea asta, i se făcu mila de el. Este adevărat că îl iubește, și-a dat seama mai demult, dar dacă îl va ierta acum, cine o va asigura că nu o va înșela în viitor ?

- Cine îmi va garanta că nu mă vei mai înșela? întreabă ea într-un final .

- Eu, spune Xander imediat. Eu îți voi garanta că nu te voi înșela niciodată, tu doar iartă-mă! spune și se duce lângă ea și o ia în brațe, ea acceptându-i îmbrățișarea .

- Bine Xander, te iert, spune ea. Dar știi că noi nu suntem împreună, nu ?

    După ce se întorsese după o lună de absență, Xander și Raven au petrecut mult timp împreună, dar nici unul nu a adus vorba despre o posibilă relație a lor .

- Da, știu, dar nu vreau să te știu supărată pe mine, spune el sărutând-o pe creștetul capului .

    Xander nu voia să intre într-o relație de teamă că iar va fi părăsit, așa cum a facut-o și ea. De aceea nu vrea să îi ceară lui Raven să fie împreună, chiar dacă sunt "suflete pereche" .

***

    Jade se plimbă pe stradă în speranța că o va găsi pe Raven, dar nu observă atunci când se lovește de cineva, acel cineva prizând-o înainte să cadă .

- Tot împiedicată ai rămas? întreabă Dean cu ea în brațe .

- Dă-mi drumul Dean, spune ea nervoasă și agitată .

    Prezența lui Dean o transformă pe Jade dintr-o fată sigură pe sine și care spune lucrurilor pe nume, într-o fată care se agită și este rușinoasă .

- Dar de ce, nu îți place să stai în brațele mele, eu unul ador asta! spune și o sărută pe frunte .

    Jade s-a înroșit mai ceva ca o tomată. Urăște faptul că este atât de vulnerabilă în față lui .

- Ce zici, nu vrei să bem o cafea ?întreabă ea zâmbitoare .

- Serios, tu chiar m-ai întrebat asta ?întreabă Dean surprins .

    Dean o cunoaște foarte bine pe Jade și știe că dacă cineva o supăra cum a făcut-o el, nu mai vorbea cu acea persoană niciodată, nu îl invită la cafea așa cum a facut ea, deci ceva s-a întâmplat !