Lovitura Mortala

Capitolul 5

AYLIN

Soneria de la usa începuse să se audă. Panica a început să mă cuprindă și m-am uitat inca o data in oglinda. Eram îmbrăcată cu o rochie neagră până la genunchi, părul facut bucle si cu tocurile stilleto in picioare. Am tras are adânc în piept și m-am îndreptat spre usa pentru a-i deschide bărbatului care mi-a mâncat nopțile.

-Buna Christopher! Am putut observa cum a înghițit in sec si privirea lui imi ardea fiecare părticică de piele descoperită. Te rog sa întri. Imi iau geanta si mergem.

-Arăți superb Aylin! M-am intors repede ca sa nu vada ca m-am înroșit, mi-am luat geanta si l-am apucat de braț. Ma intreb ce înălțime are omul asta? Pana si pe tocuri e cu mult mai înalt decât mine.

Drumul a fost unul tacut. M-am mulțumit sa stiu ca ma tine de mana, după toata agitatia de astăzi. In sfarsit pot zice ca am un om care imi liniștește demonii din mine. Poate ca nu e oficială relația noastra, dar după sărutul din biroul meu,tind sa cred ca in momentul asta,noi formăm un cuplu. M-a ajutat sa ma dau jos din masina si dupa cateva cuvinte schimbate cu ospătarul, acesta ne-a condus la masa noastra.

Christopher, este un bărbat frumos. Ce zic eu aici, frumos este puțin spus. Costumul pe care îl are pe el, ii vine asa perfect si dupa cearcanele pe care le are sub ochi nu a mai dormit de ceva timp. Este obosit si asta ma face sa ma intreb cate ore isi petrece în biroul ala al lui fără să mănânce sau sa discute cu cineva? Cred ca la fel de mult ca si mine.

- Nu am fost niciodată asa emoționat la o întâlnire! Am zâmbit și l-am putut vedea pe adevăratul Christopher White. Nu pe cel care este aproape in fiecare saptamana pe prima pagina a ziarelor se scandal.

-Christopher White este emoționat? Nu as fi crezut niciodată.

-Stiu ca poate ai o impresie greșită despre cariera mea de cuceritor dar crede-mă cand iti spun ca tu esti singura femeie care mi-a tulburat atât de rau somnul.

-Ce pot sa zic, am efectul asta asupra bărbaților. I-am făcut cu ochiul si el a început să râdă. Ma simt bine in preajma lui, ma simt vie din nou.

-Ai vrea sa jucam un mic joc? Ma intreaba in timp ce îmi toarnă puțin vin rosu in pahar.

-Accept provocarea.

-Zece întrebări. Eu te intreb, tu imi răspunzi si invers.

-Ok. Tu începi primul. Poate părea cam copilăresc dar asta il face atât de special.

-De ce arhitectura?

- Daca as avea cate un dolar de câte ori mi s-a adresat intrebarea asta, as fi mai bogata cu un milion de dolari.

- Nu cred ca ar conta acum un milion de dolari pentru tine.

-Acum nu, dar acum șapte ani ar fi contat si 10 dolari.

- De ce spui asta?

-Asta o s-o iau ca pe a doua intrebare.

- Nu mi-ai raspuns la prima intrebare deci, nu se pune.

-Spun asta pentru că de la 19 ani locuiesc singura in acest mare New York. Am plecat din Spania ca sa studiez aici arhitectura si ca sa iti raspund la prima intrebare, am ales acest domeniu pentru ca a trebuit să fac o alegere. Ori ramaneam in Spania si faceam ceea ce ar fi vrut tata, ori plecam si imi urmam visul. Si am ales sa fiu in siguranta.

- In siguranta?

-Sa spunem ca tatăl meu se ocupa cu niste lucruri dubioase si nu am vrut să fac parte la autodistrugerea lui. Dar tu? Cum ai ajuns la statutul de cel mai râvnit burlac?

-Cred ca la fel ca si tine. Am ales sa fiu in siguranta si departe de tata. Cu toate că viața mea se împarte între Italia si America.

-Esti italian.

-Iar tu spanioloaica. Ne-am privit pentru cateva momente ochi si am zâmbit. Nici acum nu imi vine sa cred ca sunt aici cu el.

-Mda. Imi este dor sa ma plimb pe străzile singuratice ale Madridului, sa ma simt din nou acasa.

- Si cine te opreste iubito?

- Nu am mai fost de trei ani acasa. Nu pot sa ma duc acolo si sa traiesc niste sentimente pe care le-am vrut cu toata fiinta mea sa dispară. Simțeam cum imi dau lacrimile si asta nu era deloc bine.

- Nu trebuie să plângi iubito. Sunt aici pentru tine si imi poti spune orice. Voi intelege! Ma privirea in ochi si atunci am lăsat sa imi cada o lacrimă. Am jurat ca nu voi mai aduce in discutie incidentul de acum trei ani.

- Nu pot Christopher,nu pot. Nici până în ziua de astăzi nu m-am conformat cu incidentul de acum trei ani.

-Este in regula. Iubito, de acum nu mai ești singura, eu iti voi fi alaturi la fiecare pas pentru ca m-am îndrăgostit nebunește de tine si sunt prea egoist ca sa te las. Ma înțelegi?

Nu i-am zis nimic, doar l-am sărutat. Un sărut prin care să îi mulțumesc ca dupa nici 24 de ore de cand suntem impreuna, ma face sa ma simt in siguranta. Sper doar sa nu ma înșel si sa fiu rănită din nou, de asta imi este cel mai frica. Telefonul meu ne scoate din bulă noastra de fericire si ma încrunt cand vad numele apelantului.

- Unde esti? Nu apuc sa zic nici macar un ,,buna" ca si minunatul meu frate trece la subiect. Ii fac semn lui Christopher sa ma scuze si ma duc pana la baie.

-Buna si tie fratioare. Unde arde?

-Sunt la tine acasa si nu e nimeni. Am fost pana la tine la birou si nici acolo nu erai,asa ca, spune-mi unde esti!

- Ce cauti tu la mine acasa? Cand dracu ai venit tocmai din Spania?

- Unde esti Aylin?

- Am o întâlnire. Si cand ajung acasa sper sa ai o scuza cat mai plauzibilă si sa nu iasa scandal. Tocmai plec din mijlocul întâlnirii pentru tine. Pregateste-ti scuza!

I-am închis si m-am îndreptat spre Christopher care se juca pe telefon. O sa il intreb mai tarziu ce joc era dar cum nu am venit cu masina mea, trebuie sa ma duca el.

-Scuze, stiu ca nu e frumos dar trebuie sa ajung acasa. Ii spun in timp ce îmi iau haina pe mine.

-Ce s-a intamplat? E totul în regula?

-Sper. Fratele meu tocami a venit din Spania ca sa vorbeasca cu mine si cand bate atata drum ca sa imi spuna cateva vorbe e grav.

-Du-te la masina. Plătesc nota si vin. I-am luat cheile de la masina si cred ca am alergat puțin. Oricum fără Christopher nu puteam pleca pentru ca,la naiba,masina e pe cutie automată.

- Nu stii sa folosesti cutia automată? Omul asta parca imi citeste gândurile.

-Ba da, doar ca nu e frumos sa pleci cu masina omului fără să îi ceri voie. Da,nu cred ca e scuza prea buna.

-Iubito, scuza-ma dar nu pari genul de femeie care sa isi ceara voie. Si voi avea grija ca tu sa înveți să conduci o masina cu cutie automată.

-Ma subestimezi foarte mult domnule White! Nici nu stie defapt cine sunt dar voi avea grija sa afle puțin mai târziu. Pare diabolic dar va spun ca nu e asa.

Parchează mașina si imi drept privirea spre apartamentul meu care avea luminile aprinse. Se pare ca scumpul meu fratior s-a făcut comod.

-Iti multumesc pentru seara asta Christopher! Si, imi pare rau ca s-a terminat asa repede.

-Ii inteleg îngrijorarea fratelui tău. Vom avea atatea nopti la dispozitie sa le petrecem impreuna. M-a sărutat si am stat pentru cateva minute îmbrățișati. Pur si simplu nu ma puteam dezlipi de el.

Simt ca aceasta seara imi va schimba puțin planurile. Venirea fratelui meu este un semn rau, foarte rau si sper sa nu fiu nevoită să mă întorc din nou acolo de unde a început totul.

Sper ca am reusit sa las putin suspans. Scuzati eventualele greseli. Kisses!