Lovitura Mortala

Capitolul 7

AYLIN

-Deci fratioare, pentru ce am venit in Spania? Il intreb in timp ce ma asez pe canapea.

-Pentru asta! Imi inmaneaza o foaie si încep să o citesc. As recunoaște acest scris si in somn.

-David. Nemernic nenorocit! Am sa-l omor cu mâna mea! Mâine dimineață ii aduni pe toti ca sa le comunici planul. Vom fi prudenți.

- Si care e planul tau Aylin?

-David se așteaptă ca noi sa fim maine dimineata la el la depozit. Dar noi vom fi puțin mai inteligenti ca el. Vom ajunge cu două zile mai târziu. El va crede că această scrisoare ne-a înspăimîntat dar noi,il vom ataca la punctul sensibil.

- Si care este acela?

-O echipa de oameni o va rapi pe Francesca.

-Joci dur surioara. Nu m-as fi gandit ca sora lui sa ii fie punct sensibil.

-Vreau să ne sincronizam perfect. Vreau sa vada ca, nu numai el poate sa faca asemenea lucruri. Pregateste echipa iar maine seara vom lua avionul spre Italia.

Am plecat din birou si in drumul meu până în camera ,ceva mi-a atras atenția. Usa camerei vecine era întredeschisă. Stiam ca daca voi intra acolo, nimeni nu ma va putea opri din plâns dar cu toate astea, am intrat. Camera lui Rachel arata exact ca acum trei ani. Nimic nu a fost schimbat. Încă era prezentă în camera asta prin fiecare obiect. Lacrimile au început să mi se formeze si in momentul asta as da orice ca ea sa fie aici langa mine. Si asta este doar din vina mea. Imi sterg lacrimile si inainte sa ies din camera,iau poza cu noi două de pe biroul ei. Ultima poza facuta impreuna.

CHRISTOPHER

-Imi pare rau frățioare dar trebuie sa ramai si sa te ocupi de un transport de arme.

-Mie îmi convine atata timp cat nu trebuie sa il vad pe tata.

-Iti voi trimite datele transportului prin mesaj. Acum, scuza-ma dar trebuie sa plec. Ne vedem in curând. Fără să mai spuna vreun cuvânt, părăsește încăperea. Singurul lucru care ma leaga pe mine de această mafie sunt transporturile ilegale. Prin aceasta munca ma debarasez total de lumea in care traiesc. Si pana la urma,eu sunt cel mai bun.

Gândul imi zboară fără să vreau la Aylin si ma uit la poza ei de pe biroul meu. Suntem de puțin timp impreuna dar femeia asta mi-a luat complet mintile. As vrea sa o pot suna, sa ii aud glasul dar stiu ca nu imi va răspunde. Are telefonul inchis si asta ma îngrijorează cel mai tare. Un ciocănit se aude la usa si ma prefac ca lucrez ceva la calculator.

-Domnule Christopher! Imi ridic privirea către secretara mea si observ cat de sumar este îmbrăcată. Dacă ea crede că asta ma va impresiona, se înșeală amarnic.

-Spune Elena! Nu am prea mult timp la dispozitie.

-Dosarele pe care le-ați cerut in legatura cu familia Alvarez, au fost aduse.

- Poti sa le lasi pe birou. Fără să îi arunc vreo privire,imi lasa dosarele pe birou si pleaca. Nu mi-au placut niciodata femeile sumar îmbrăcate sau aproape dezbrăcate si pentru asta trebuie sa imi caut o nouă secretara. Iar  acum, să vedem cine este Alejandro.

AYLIN

Stăteam pe balansuarul din curte cu o ceasca de ceai fierbinte in mana. S-au schimbat atât de multe de cand am plecat sau poate am devenit eu prea insensibila. Mama s-a așezat lângă mine si a oftat. Nici nu vreau sa stiu cat de greu i-a fost după ce am plecat.

- Ma urăști? O intreb iar ea întoarce brusc capul spre mine.

-Ce te face sa crezi asta Aylin? Ma intreaba blând.

-Dupa moartea tatei si a lui Rachel am plecat fără să îți spun nimic, am refuzat să vorbesc cu tine. Pana si eu m-as urî pentru asta.

-Aylin, esti copilul meu. Niciodată nu te-as putea urî. Poate ca am fost supărată pe tine la început dar ti-am inteles decizia. Între tine și Rachel a fost o relație mai speciala. Nu ati fost doar surori, ati fost cele mai bune prietene si imi imaginez cat de greu ți-a fost sa nu o mai ai langa tine. Stiu ca te invinovatesti pentru moartea lor dar intelege ca nu ai avut ce face.

-Ba da mama. Mereu avem puterea de a face ceva.

-Aproape te pierdeam si pe tine. Aveai,la naiba Aylin, aveai o bucată de fier înfiptă în spate. Nu puteai face nimic ca Rachel sa trăiască.

- Nu trebuia sa ma cert cu tata. Poate am fi fost fericiti acum.

- Suntem fericiti Aylin. Tu acum esti fericita. Crezi ca nu am observat?

-Ce ai observat? Eu fericita? Tot ce am facut in toti acesti ani, a fost sa imi pun o nouă mască. O mască de care nu sunt mândră deloc. Toată lumea ma crede cea mai ipocrită și insensibila persoana.

-Este de ajuns ca persoana potrivita sa te vada cea mai frumoasa, deșteaptă și bună persoana ca ziua ta sa devina una mai buna.

-As fi vrut sa fie langa mine si sa imi spuna ca totul va fi bine dar eu am secrete de ascuns. Dacă ar afla că sunt unul dintre cei mai influenți oameni din mafie ar pleca.

- Nu poti stii niciodata Aylin. De cat timp sunteti impreuna?

-O saptamana dar crede-ma mama, ca ce simt pentru el, nu am mai simțit pentru nimeni. El e altfel.

-Nu trebuie să îți fie rușine pentru ceea ce esti. Uita-te puțin la tine. Esti una dintre cele mai de succes femei din New York, tatăl tău ti-a lăsat această lume a lui, pentru ca tu ai fost cel mai ecilibrat copil. Tatăl tău știa că vei ajunge un om de succes,știa de ce esti tu capabilă. Iar daca el te iubește, va trece si prin foc ca sa fie cu tine.

-Imi este dor de tata,mama! As vrea sa fie langa mine si sa imi spuna ce este bine sa fac. Cum sa procedez cu David.

-Ce va facut vouă David, este de neiertat. Dar gandeste-te Aylin. Chiar vrei sa ai un om pe constiinta?

-David, si-a batut joc de mine si de Rachel in ultimul hal. Merita sa putrezeasca in iad si sa sufere pentru tot raul pe care l-a făcut oamenilor din jur.

-Ai un viitor mult prea frumos in fata, Aylin! Nu merita sa iti distrugi prezentul asta atât de perfect. Tu esti stăpână pe propriile tale decizii.

Scuzati eventualele greseli. Kisses!