Lovitura Mortala

Capitolul 22

CHRISTOPHER

Cred ca este a treizecea oara in 20 de minute de cand ma plimb pe holul asta al spitalului așteptând o veste despre starea lui Aylin.

- Eu zic sa te așezi. Nu rezolvi nimic daca te agiti asa.

-De ce nu esti cu ea acolo sa o operezi? Fa ceva Kim!

-Nu am nici o putere in momentul asta, Christopher. N-am voie să intru în sala aia de operație pentru ca in fișa mea e trecuta Aylin ca fiind membru de familie. Iar daca nu stiai, noi doctorii nu avem voie să operăm membrii de familie.

- Nu ma lua la mișto in momentele astea Kim! Te rog eu mult!

-Doar ti-am raspuns la intrebare. Crezi ca mie imi convine sa stau aici fără să fac ceva? Thomas e acolo si el este singurul din acest spital care, daca cumva se intampla ceva foarte grav, o poate rezolva.

-Am ajuns in pragul disperării. Vreau sa fie bine, sa se faca bine. Totul sa revina la normal.

- Ce vei face cu Alejandro?

- Nu imi pasa de jigodia aia in momentul asta. De el ma voi ocupa după ce o stiu bine pe Aylin. Merita sa moara in chinuri.

-David e in drum spre New York. Imediat cum a aflat, s-a urcat in avion. Discuta cu el, apoi cu Aylin si luati o decizie impreuna. Nu cred ca Aylin ar vrea sa te patezi de sângele lui, sa il aibe pe constiinta pe fratele ei.

- Da.....O sa vad ce....

-Christopher? Cand mi-am auzit numele, mi-am ridicat privirea si l-am văzut pe Thomas.

-Spune-mi ca totul e bine, ca ea este bine. Eu si Kim asteptam cu sufletul la gură.

- Am reusit sa o stabilizam si este in afara oricărui pericol dar....

-Dar ce Thomas? Spune-mi!

-N-am reusit sa salvăm fătul.

- Ce? Vrei sa imi spui ca Aylin era....

-Da, era însărcinată în două săptămâni. Nu imi venea sa cred ceea ca auzeam. Aylin, însărcinată? Copilul meu tocmai a murit? Doamne, copilul meu!

-As putea sa o vad?

-Sigur! Va veni o asistentă sa te conducă în salonul ei. Vrei sa ii spun eu de copil sau te las pe tine?

-Ii voi spune eu. Macar atat sa pot face după tot ce s-a întâmplat.

-Voi veni peste jumătate de ora sa ma asigur de starea ei. Am dat mâna cu Thomas si a plecat.

-Ai stiut se sarcina Kim?

- Ce? Nu, am rămas la fel de surprins ca si tine. Si ceva imi spune ca nici Aylin nu știa.

-Voi femeile n-ar trebui sa simțiți chestia asta?

-Iti pui un semn de intrebare doar atunci când ai simptomele. Iar daca Aylin nu a avut varasaturi, ameteli, întârzierea acelei perioade, nu a avut de unde sa isi dea semăna. Nu e ca si cum, noi femeile facem un test de sarcina o data pe luna. Am fi nebune daca am face asta.

-Și cum ii voi spune eu acum ca a pierdut o sarcina de care nici macar ea nu știa?

-Are dreptul sa stie lucrul asta. Dacă îi vei ascunde, te va urî pentru asta. N-am mai spus nimic, defapt nici nu mai aveam puterea sa zic ceva.

Am intrat la ea în salon si sentimentul de vinovăție a început să apară. De ce a trebuit să mă cert cu ea? Daca nu ne certam poate ca acum era acasa, în brațele mele si toata lumea era fericita. Am fi aflat despre copil si i-aș fi ținut în siguranță chiar dacă ar fi trebuit să plătesc cu propria viata. 

Am tras scaunul mai aproape de patul ei si am luat-o de mână. Cate mai are de suferit fiinta asta? E alba ca varul la fata si daca n-ar fi aparatele astea sa imi arate ca are puls, as zice ca nu mai este printre noi. Am simțit cum m-a strâns usor de mână și am asteptat sa isi deschida ochii. Sa ii vad din nou ochii. Am văzut cum panica începuse să se instaleze în ochii ei si m-am ridicat de pe scaun ca sa ma vada.

-Iubito, sunt aici! Linisteste-te! Imediat cum m-a văzut, a început să se liniștească si am putut vedea o urma de zâmbet pe fața ei. Așa iubito,respira! Cum te simti? Am intrebat-o si m-am așezat pe pat, langa ea.

-Rau. Imi spune cu o voce șoptită. Parcă lipseste ceva din mine. Mi-a spus la fel de șoptit.

-Incearca sa te odihnești. Si vom vorbi după, bine?

-Ok. Am sarutat-o usor dar cand am dat sa plec, mana ei m-a oprit. Te rog, rămâi cu mine. Nu mai era nevoie sa imi zică a doua oara sa raman. M-am așezat pe scaun, am luat-o de mana si am stat langa ea, până a adormit.

-Mi fratello, cum e? E bine? Fratele meu ma întâmpinase la intrarea salonului si am trecut pe lângă el oftand.

- Nu stiu cum sa it raspund la această întrebare. La prima vedere pare bine dar nu va mai fi. Vreau sa mi-l găsești pe nenorocit. Vreau sa aflii daca mai este inca in tara si sa apelezi la toate sursele tale, sa-l prindeti.

-Eu zic mai întâi să se faca Aylin bine si pe urma poti sa faci ce vrei.

- Nu pot aștepta ca Aylin sa iasa din spital ca eu sa port o discutie serioasă cu el. Ceea ce ne-a facut, ceea ne-a luat inainte sa stim de existenta lui, asta nu poate astepta.

-Spune-mi si mie sa inteleg. Nu ma prind.

-Aylin era însărcinată. Iar eu pentru familia mea sunt in stare sa omor pe oricine.

-Voi da cateva telefoane sa vad ce pot afla. Aylin știa?

- Nu, si asta e partea cea mai grea. Va trebui să îi spun.

-Sunt langa tine, mi fratello.

-Stiu si îți mulțumesc pentru asta. Telefonul a început să îi sune si a plecat de langa mine. De ce trebuie sa mi se întâmple mie asta? De ce?

* * *

-M-ai chemat iubito? Am intrebat-o cand am întrat in salon.

- De ce am impresia ca toate lumea imi ascunde ceva? Mda, si uite cum adevarata Aylin a revenit.

-Nici Kim, si se uita spre ea, nici Thomas nu vor sa imi spuna. Asa ca, ma poti lamuri tu? Am făcut un schimb de priviri cu Kim si am tras aer adânc în piept.

-Trebuie să aflii ceva si a fost decizia mea ca eu sa iti spun despre ce este vorba. Imi promiti ca nu vei începe să tipi si ca vei sta locului in pat?

-Mă sperii Christopher! Despre ce e vorba?

-Nici nu stiu cum sa iti spun, e greu si pentru mine dar ai dreptul sa afli cu toate că nu stiai.

-Imi spui o data?

-Erai însărcinată Aylin. Din cauza rănilor grave si a șocului  din timpul accidentului, ai pierdut sarcina.

M-am uitat la ea si ma asteptat sa imi arunce cu ceva in cap dar in schimb, stătea nemișcată. Si-a dus o mana spre abdomen si a început să plângă înfundat. Ma durea sa o vad in halul asta iar eu sa nu pot face nimic sa ii iau această durere.

-Am avut un copil? Copilul meu nu mai este?

-Imi pare rau iubito! Acum, era distrusa din toate punctele de vedere.

-Moartea copilului meu va fi răzbunata. Nu m-am jurat niciodată dar acum o fac. Jur pe tot ce am mai scump ca Alejandro Martinez va plăti.

Privirea ei nu arăta decât furie si ură. Chiar nu mi-aș dori să fiu în locul lui Alejandro acum.

Si am revenit. Ma scuzati ca acest capitol a venit atât de târziu dar a fost o perioadă destul de aglomerată. Sper sa va placa si va astept parerile! Scuzati eventualele greseli! Kisses!