Lovitura Mortala

Capitolul 8

AYLIN

-Alejandro, mai avem mult de asteptat? A trecut jumătate de ora si nu s-a întors niciunul. Ceva e putred la mijloc.

- În niciun caz nu am să te las pe tine să intri! Îmi spune autoritar iar eu îmi dau ochii peste cap.

- Nu uita că aceasta este lupta mea, nu a ta! Și am să mă duc acolo fie că îți convine sau nu. Am plecat din mașină și am trântit portiera in urma mea. Simt cum adrenalina imi curge prin vene și cât de mult aș nega ca nu îmi place acest sentiment, corpul meu îmi răspunde tocmai invers. Sincer, mi-a lipsit această emoție, aceste bătăi ale inimii.

Îmi scot pistolul din spatele blugilor și intru în depozit. Oamenii lui David zac morți pe jos și după cum sunt așezate corpurile lor, imi dau seama că aici s-a dat o luptă cât se poate de crâncenă. Îmi continui drumul și încep să-mi văd câțiva oameni morți. Furia mi se accelerează și mai tare,iar momentul până îl voi intâlni pe David mi se pare așa de lung. Intru în altă cameră iar după mărimea ei, se pare ca aici ar trebui să se afle jigodia. Întunericul domină peste tot, doar o lumina se iveste de la ușa care,după cum se pare, ar da afara.

- Am crezut că nu mai vii Aylin Cooper sau sa iti zic Aylin Martinez?

-Canalla!(Jigodie)! Strig și îmi îndrept pistolul spre el.

-Parece que olvidaste tus buenos modales, mi hermosa!( Se pare ca ai uitat bunele maniere, frumoasa mea!) Eu zic să lași pistolul jos și să vorbim ca doi oameni civilizați.

-Te vreau mort Castellano. Ce nu înțelegi?

-Cred că înțeleg foarte bine ceea ce vrei. Dacă tot vrei sa lupți împotriva mea, lupta corp la corp e cea mai buna soluție.

Mi-am pus pistolul la locul lui și m-am apropiat de el. Ce a putut vedea sora mea la el?

-¡Deberías mejorar tu español, querida!(Ar trebui sa îți mai îmbunătățești spaniola, dragul meu!) I-am șoptit la ureche, dandu-i un pumn în stomac luându-l prin surprindere. Asta, a fost pentru că mi-ai facut viața un calvar. Iar asta, și l-am trântit la pămant, este pentru Rachel. M-am uitat la el și pentru o fracțiune de secundă am putut vedea tristețe. Dar pentru ce? El nu a iubit-o niciodată pe Rachel. M-a apucat de picior și intr-o fracțiune de secundă, am făcut cunoștință cu podeaua.

-De câte ori să îți zic că nu a fost vina mea Aylin! Nu am avut nicio legătură cu moartea tatălui tău si a lui.......Rachel. Nu aș fi putut face asta niciodată. Poate daca era tatăl tău singur intr-o mașină dar unu' la mână, erai si tu acolo și doi la mână, Rachel se afla lângă tine. Niciodată nu i-aș fi putut face asta lui Rachel dar tu nu ai vrut să mă asculți niciodată. Ai crezut că dacă am fost într-un așa zis război cu tatăl tau, i-aș face rau lui Rachel dar am iubit-o Aylin. Mai mult decât m-am iubit pe mine! La aceste cuvinte rămân mută. Mă întorc cu fața el și acea răceală care îi dominau ochii, acum văd în ei doar tristețe și suferință.

-Minți David! Rachel nu mai era cu tine in momentul accidentului. Nu mai era cu tine de vreo trei luni! Ii spun și mă lasă să mă ridic in fund, la fel făcând și el.

-Asta va lăsat să credeți. Era conștientă că tatăl tău nu mă va accepta niciodată pentru că eram un Castellano dar ea nu a încetat niciodată să vadă ce era bun în mine. În timp ce toți mă credeați un criminal, ea a fost singura care a știut să îmi descopere părțile mele bune. A știut să vadă în mine tot ceea ce voi nu ați reușit.

-Unde vă întalneați? Tata nu și-a dat seama?

- Nu a durat mult furișatul ăsta al nostru. Tatăl tău până la urmă a înțeles și atunci i-am promis ca voi avea grijă de fata lui orice ar fi.

-De ce nu mi-a zis?

-Pentru că îi era frică. Îi era frică ca nu ai să mai vorbești cu ea dat fiind faptul ce s-a întâmplat între noi.

-Aș fi înțeles. Spun cu glas stins și simt cu lacrimile încep să apară.

-I-am spus același lucru și mi-a promis că îți va spune. Am iubit-o Aylin. Am fost la înmormântarea ei și crede-mă, atunci când am văzut că sicriul ei este coborât în pământ , inima mea s-a rupt în două, îmi venea să urlu de durere. Rachel a fost pentru mine totul, toata lumea mea era ea.

-Cine mai știe?

-Alejandro. El m-a ajutat să te aduc aici ca să pot să îți exiplic tot. Nu fii supărată pe el. Oamenii tăi sunt vii și nevătămați. Tot acest război dintre noi care nu își are rostul, nu a făcut altceva decât să ne îndepărteze de familiile noastre. Tu ai plecat și nu ai mai vrut să auzi de nimic iar eu am rămas aici si am încercat să îl prind pe cel care a făcut toate astea. Vreau să mă ajuți Aylin.

- Nu știu ce să îți spun David. Totul este atât de greu de asimilat pentru mine. Lasă-mă să mă gândesc și îți voi trimite un răspuns. Bine? Mi-a întins mâna iar eu i-am strâns-o, în semn de pace.

Sunt a dracului de curioasă cine este cel care mi-a omorât tatăl și sora.

* * *

Cred că este ora patru dimineata și eu nu pot sa dorm. Mă to gândesc la ce mi-a spus David și parcă mi se pare ireal. Trebuie să ajung acasă și să îmi lipezesc gândurile. Să stau în brațele lui Christopher și să uit tot ce s-a întâmplat zilele astea. Îmi deschid telefonul si observ că am zece apeluri pierdute de la Christopher si vreo 30 de mesaje,  adică nici nu-s multe.

-Iubito! Închid ochii când îi aud vocea liniștitoare și un zâmbet imens îmi apare pe față.

-Bună iubitule! Mă port ca o adolescentă în momentul ăsta.

-Nici nu știi câte griji mi-am făcut. Esti bine? Și de ce mă suni la ora asta? Ar trebui să fie destul de târziu la tine.

-Toată ziua am dormit si abia acum am deschis telefonul. Îmi era dor să îți aud vocea. Ce faci?

-Și mie imi este dor de tine iubito! Sunt la birou, în cinci minute intru intr-o sedinta. Ne vedem peste câteva ore iubito. Te astept la aeroport!

Oare ce se va întâmpla cand va afla cine sunt eu cu adevărat?