Lovitura Mortala

Capitolul 17

AYLIN

Ați regretat vreodata ceva in viata voastră? Mi s-a pus si m-am gândit de multe ori la această întrebare. Cred ca este ora trei dimineata, de trei zile am iesit din spital, stau pe terasa si ma gandesc daca am regretat vreodata ceva. Sunt un pic nebună,nu?

Si ca sa raspund la intrebare, nu, nu am regretat nimic niciodată. Nu am regretat ca am facut parte din cea mai periculoasă mafie,ba chiar pot sa zic ca lucrul acesta m-a facut mai puternică,m-a invatat cum sa ma descurc in situatii de urgenta. Nu regret nici faptul că am plecat, ca am lăsat totul baltă ca sa imi urmez visul. Nici ca l-am întâlnit pe Nicholas, ca m-a facut sa il iubesc. Mereu am crezut si cred ca toate se intampla cu un scop. Si tare as vrea sa stiu care este acest scop.

L-am auzit pe Christopher cum a deschis ușa terasei dar nu m-am intors spre el. În alte condiții poate as fi scos pistolul pe care il am fix sub scândura unde tin eu piciorul acum dar mereu l-am simțit cand a apărut în preajma.

-De ce nu dormi? M-a îmbrățișat pe la spate si si-a pus bărbia pe umărul meu.

-Ai regretat vreodata ceva? I-am ignorat intrebarea iar el s-a uitat ciudat la mine.

- Ce este cu intrebarea asta?

-Ai regretat vreodata ca ai facut ceva sau nu?

-M-ai cam luat prin surprindere cu intrebarea asta la această oră dar nu cred ca am vreun regret. De ce ma intrebi?

- Nu ma baga in seama. Mai am si eu momentele mele.

-Hei, te supăra ceva? M-am uitat la el si m-am afundat si mai tare in bratele lui.

-Simt ca ceva se apropie Christopher. Nu stiu ce va fi dar am o neliniște.

-Iubito, atata timp cat eu sunt langa tine nimeni nu iti poate face rau. Nu voi mai lasa sa se întâmple asta. M-a sărutat pe frunte dar senzația de neliniște nu dispărea.

Doamne, sper din tot sufletul ca nimic rau sa nu se întâmple.

* * *

-Ce-i cu agitatia asta? O intreb pe Nancy cand ajung la biroul meu.

-A fost puțin cam dezastru cat ai lipsit si acum toata lumea încearcă să fie cât se poate de calma.

-Ce s-a mai întâmplat? M-am așezat la birou si mi-am deschis laptopul.

-Nicholas a trecut pe aici in fiecare zi cat timp Carlos era plecat. S-au speriat toti cand l-au văzut.

-A intrat la mine in birou? Si ce mama dracului cauta el aici?

- Am avut grija sa stau cu ochii pe el. Nu l-am văzut sa intre in birou. A stat cam o ora in toata zilele cat ai lipsit. Nu stiu ce cauta sau pe cine si atunci cand l-am întrebat ce cauta aici m-a înjurat.

-Vreau ca cei doi paznici de la intrare sa fie concediați si sa faci rost de altii. Sigur i-a mituit ca sa il lase înăuntru.

-Sigur. Vrei sa iti aduc ceva?

-O cana imensa cu cafea. Nu am avut timp să beau acasa.

- Mai vrei si altceva? Nancy se uita pervers la mine si stiam la ce se gândește.

-O vacanță în Maldive! Ma poti duce?

-Ii voi transmite lui Christopher. Va rezolva el treaba asta. Nu cred ca tine de mine, ca secretara, sa te duc acolo. El iti poate oferi acolo mult mai multe lucruri. A început să râdă și a iesit din birou.

Mi-am atintit privirea spre laptop si mi-am dat seama ca ceva nu este în regulă. Cateva iconite erau mutate si sigur nu de mine. Cineva a intrat în laptop si am o vaga bănuiala. Dar de ce? Tot ce am in acest laptop sunt schițe. Am auzit usa deschizandu-se si mi-am ridicat ochii pentru a o vedea pe Nancy.

-Daca ai si alte glume perverse mi le poti spune la masa de prânz.

-Contabila este aici si pare destul de îngrijorată. Pot sa-i zic sa intre?

- Sigur! Nancy a iesit si Elena, contabila mea, a intrat în birou.

-Scuze ca dau busna asa neanuntata dar lucrul asta nu poate astepta.

-Elena, ma sperii! Ce s-a intamplat? Ia loc! Ne-am așezat amândouă pe canapea si a scos un teanc de hârtii pe masa.

-M-ai rugat sa iti verific luna asta cati bani iti intra in cont. Am scos in fiecare zi de la banca cate o chitanță cu suma ca in caz de se intampla ceva dubios sa iti arat.

- Nu ai venit pana aici ca sa imi spui ca au dispăruți cativa euro din cont. Nu ma mai tine pe jar,te rog!

-In primele trei săptămâni nu s-a intamplat nimic. În fiecare zi imi arata aceași sumă, nici mai mult, nici mai puțin.

-Saptamana trecuta am scos eu 2000 de euro.

- Am observat numai ca aseara cand am fost sa verific din nou din 15 miliarde de euro cat aveai, acum sunt doar 10 miliarde.

- Ce? Nu se poate! Nu am scos niciodată atat de multi bani din banca. Mai ales din contul asta.

-Cel de la banca mi-a dat chitanța cu tot cu semnătura ta.

-Elena, eu nu am scos banii ăștia din banca. Decat daca....

- Am fost jefuiti.

-Exact. Si cred ca stiu cine este.

- Vrei sa sun la poliție?

-Rezolv eu treaba asta. Lasa-mi hârtiile te rog ca sa am dovada in caz de ceva. Iti multumesc mult de tot! I-am zis lui Nancy sa o conducă pe Elena iar eu am cautat in laptop sa vad daca am dreptate.

Semnătura mea este salvată electronic in laptop. De fiecare dată când o folosesc ramana memorată ora si data la care a fost folosită. Daca Nicholas a reușit să imi spargă parola de la laptop si pe urma sa imi foloseasca semnătura, ora si data ar fi inca o dovada. Si asa cum am crezut, semnătura mea a fost folosită ieri la orele 13.00. Am pus mâna pe telefon si l-am apelat pe Christopher.

-Iubito, intru intr-o sedinta. E urgent?

-Vreau să îl găsești pe Nicholas până diseară.

- Stai, de ce? Ce s-a intamplat?

-Mi-a furat 5 miliarde de euro si vreau sa am o discutie serioasă cu el.

-Il sun pe David si pana diseară il ai. Sper doar sa nu fie plecat din tara.

- Nu stiu ce faci,cum faci dar pentru banii ăștia sunt in stare sa-l omor.

-O rezolv imediat. Doar,ai grija! Te rog eu din tot sufletul!

-Nicholas Gray tocmai a starnit in mine ceva ce nu am mai simțit demult. Dorința de a ucide!

Heeei! Am revenit cu un nou capitol. Nu am avut timp să îl editeze asa ca scuzati eventualele greseli. Sper sa va placa si va astept parerile! Kisses!