Lovitura Mortala

Capitolul 21

AYLIN

- Nu suport sa te vad in halul asta Christopher! Au trecut două săptămâni!

-Tu cum te-ai simti in locul meu Aylin? Te-ai preface fericita imediat după ce ti-ai îngropa sora?

-Cred ca sunt singura care te intelege perfect si stie prin ce treci tu. Asa ca,nu incerca sa ma îndepărtezi de tine! Lasa-ma sa te ajut!

-N-am nevoie de ajutorul nimănui. Lasa-ma in pace!

-Uita-te puțin la tine Christopher! Te distrugi daca nu ma lasi sa fiu langa tine!

-Pleaca Aylin! Ce nu înțelegi ca vreau sa fiu singur? Tipatul lui mi-a dat fiori pe șira spinării si m-am cutremurat. Nu l-am văzut niciodată atât de furios.

-Bine, am sa plec! Să nu te astepti ca am sa vin acasa! A dat sa zică ceva dar am iesit din casa si am trântit ușa în urma mea.

Inteleg ca e supărat, furios dar sa nu-si descarce toate aceste sentimente pe mine. Eu vreau doar sa-l ajut si sa-i fiu aproape pentru ca stiu ca are nevoie ca cineva sa-l inteleaga. Stiu ca i-ar face mare plăcere sa-l vada pe fratele meu mort dar fac si eu parte din viata lui si nu suport sa vad cum se distruge singur.

-Da Aylin! Ii aud vocea prietenei mele la telefon si rasuflu ușurată.

-Ce faci? Esti la munca?

- Nu. Abia am ajuns acasă. Ce s-a intamplat?

-Vreau să ne vedem. In 10 minute la locul nostru?

-Sigur. Ne vedem acolo! I-am închis si am oftat puternic. Imi venea sa plâng de nervi, de toata situația asta. Credeam ca viata mea va deveni mai normală dar se pare ca universul are alte planuri pentru mine.

-Hei! Ce s-a intamplat? M-am așezat pe scaun si m-am uitat la prietena mea.

-Christopher, asta s-a intamplat! Tocmai am avut o mica cearta.

- Nu si-a revenit?

-Nu! Parca e din ce in ce mai rau. Chiar nu stiu cum sa mai procedez, ca sa-i fie lui bine.

-Chiar nu stiu ce sa zic. David încearcă să....

-Ce face? David? Să nu-mi spui ca esti cu el!?

-Avem aproape două săptămâni. N-am vrut să-ți spun până nu am crezut ca e ceva durabil.

-Vorbim noi despre asta altădată, acum continuă ce ai vrut să spui.

-Ziceam ca David încearcă să nu îmi transmită starea lui. Stiu ca inca il doare dar, cel puțin mie nu imi arata asta.

- Nu ma concentrez deloc nici la munca. Am prezentarea asta de modă intr-o luna si parca sunt paralelă. Vreau sa il ajut dar nu ma lasa!

-Hai sa ne întoarcem puțin în timp Aylin, mai exact acum 7 ani. La fel erai si tu. Îndepărtai pe toata lumea din jurul tau si crede-ma, ma durea sa te vad plansa toata ziua, ma durea sa vad cum m îndepărtezi, în fond eram si sunt cea mai bună prietenă a ta. Dar asa ai fost si tu.

-El este plin de ură. Vad asta in ochii lui, de cate ori vorbeste cu mine, de parcă aș fi eu vinovată cu ceva.

-Vii in noaptea asta si dormi la mine. Nu-i răspunzi la mesaje nici la apeluri daca cumva te suna. Sa vedem cum reacționeaza.

-M-am săturat Kim! Vreau sa am o viata normala, sa ma comport ca un om normal.

- De cand te stiu, tu nu ai fost un om normal. Adică ar fi ceva ciudat ca tu sa fii normală.

-Adica? Ce vrei sa spui? Spun ofensata si ma pufnește râsul.

-Esti cea mai nebună ființă si de aia te iubesc eu pe tine, nebuno!

-Mi-a fost dor de momentele astea, Kim! Foarte mult!

-Hai sa lăsăm frazele lacrimogene și să mergem la mine, sa dam o mica petrecere in pijamale.

Ne-am ridicat amândouă si am pornit fiecare spre masina ei. Gândul mi-a fugit la Christopher dar l-am lăsat să se duca rapid. In seara asta trebuia sa las deoparte probleme si sa ma gandesc si la mine. Mi-am pus centura si am simtit cum telefonul a început să bazaie, anuntandu-ma ca am primit un mesaj:

,,La revedere surioara!"

Mâinile imi tremurau si inainte sa imi dau seama de ceea ce se intampla, am auzit o bufnitura si masina se răsturnase.

CHRISTOPHER

A plecat! Am facut si singura persoana care ma iubea, sa plece. Eu si prostia mea, suntem mai idioți decât credeam. Am dat drumul la televizor si l-am lăsat pe un post de știri. Casa era pustie fără ea, totul părea fără sens cand ea nu era aici. Trebuia să o las singura, simteam ca asta era dorința ei in acest moment si mai mult ca sigur era cu Kim. Deci, nu prea imi făceam griji.

Trebuie să mă obișnuiesc cu durerea asta din sufletul meu. Sa las morții sa fie fericiti acolo unde sunt si sa imi vad de viata. Sa imi fac iubita fericita, sa o iubesc si sa o pun pe ea pe primul loc. Dar eu, am fost un idiot ca deobicei.

Mi-am desfăcut o Cola si m-am pus pe canapea in fata televizorului. Tocmai cineva il întrerupse pe prezentator pentru a-l anunța de o stire de ultima ora. Imagini cu o masina răsturnată a apărut pe ecran si mi-a tresărit inima cand am vazut modelul mașinii. Nu avea cum sa fie masina ei.

,,Acum jumătate de ora, în fața localului ,,Mauros" a avut loc un accident destul de grav. Martorii spun că cel vinovat a intrat violent in masina victimei, dispărând de la locul accidentului. Se pare ca victima este celebră arhitecta Aylin Cooper. Vom reveni cu informatii in legatura cu starea ei."

Gândul negru si tresărirea de inima pe care am avut-o mai devreme mi se confirma si atunci cand numele lui Kim imi apare pe ecran, raspuns si imi spune sa vin de urgență la spital.

Simțeam cum imi cade cerul in cap, cum lumea mea începe încetul cu încetul sa se destrame. Doamne, daca mi-o iei si pe ea, jur ca voi face prăpăd în jurul meu!

Hei! Sper va placa si va astept parerile. Scuzati eventualele greseli! Kisses!