Lovitura Mortala

Capitolul 14

CHRISTOPHER

Intrasem in clădirea unde Aylin isi avea biroul si observasem cum domnișoarele de la receptie s-au oprit pentru cateva secunde din vorbit ca ma apoi sa înceapă să vorbească si mai repede decat o făceau inainte. ,,Iubitul varjitoarei" si ,,cum de s-a putut cupla cu ea" puteam auzi de la domnișoarele care si-ar da orice să fie ca Aylin. As fi vrut sa le zic vreo două dar educația nu ma lasa. Ajung la etajul unde ar trebui sa o gasesc pe Aylin dar mi-am dat seama ca este intr-o sedinta atunci cand nici pe Nancy nu am vazut-o stând la micuțul ei birou. Am deschis ușa biroului lui Aylin si un puști, cam de 5 ani desena pe masuta din fata canapelei.

-Cine esti? L-am intrebat iar el si-ar ridicat ochii spre mine.

-Cine esti tu? M-a întrebat el si si-a mijit ochii la mine.

- Eu sunt Christopher și o caut pe Aylin. Acum e randul tau sa imi răspunzi la-a intrebare. I-am spus si m-am așezat pe canapea.

- Eu sunt Andrew iar Aylin este cu mama intr-o sedinta. Atunci mi-am dat seama ca el trebuie să fie băiețelul lui Nancy. Nu stiam ca are un copil.

-Inseamna ca iti pot tine de companie până vin ele,nu?

- Daca nu ma deranjezi poti sa stai cat vrei. Am început să râd si m-am uitat la ce anume desena. Era chiar talentat pustiul, foarte talentat.

-Ce desenezi acolo?

-Nici eu nu stiu. Vreau doar sa exersez ce mi-a arătat Aylin. Iti place? M-a lăsat să văd mai bine ceea ce desena si am rămas chiar uimit.

-Aylin te-a invatat?

- Da. E ca a doua mama pentru mine. Imi place sa-mi petrec timpul cu ea.

-Și mie. I-am zis fără să imi dau seama.

- Esti iubitul ei?

- Da. De ce întrebi?

-Mă gândeam că esti tu. Dimineata cand si-a deblocat telefonul avea poza ta pe fundal. Trebuie să fii un tip destul de norocos daca te-a ales pe tine. Puștiul asta sigur avea cinci ani?

-De ce spui asta?

-Din cate am auzit si inteles din discuțiile ei cu mami, a cam refuzat pe oricine. Pana la tine. Deci, cumva, esti o persoana specială pentru ea, ori, si s-a uitat la mine,ori s-a plictitis sa stea singura.

-Și prefer să fie prima variantă.

-Poate crezi ca aberez si spun prostii, doar sunt un puști ce are doar numai cinci ani, dar am auzit si văzut multe.

-Puștiule, crezi ca am putea fi prieteni?

-Sigur. Imi placi foarte mult. I-am ciufulit părul și m-am ridicat de pe canapea.

M-am pus în fața imensului geam si priveam orasul destul de aglomerat. Oare eu de ce nu am un geam ca asta? Era chiar liniștitor sa te uiti la trafic, cel puțin pentru mine. M-am intors cu fata la birou si am putut vedea o poza cu noi doi. Prima poza facuta impreuna. Ma simteam vinovat ca stiam atatea lucruri despre ea, despre cine a fost inainte sa se mute in America. Nici nu vreau sa stiu care îi va fi reacția cand va afla, mai ales că nu am lasat-o pe ea sa imi spuna. Si tot ce îmi doresc este sa n-o pierd pentru ca daca o pierd, eu.....eu nu mai sunt. Il priveam pe micuțul Andrew si un gând mi-a trecut fulgerător prin minte. Un posibil copil cu Aylin cred ca m-ar face cel mai fericit. Singura femeie care m-a dus cu gândul la o posibilă familie. Usa s-a deschis iar Aylin a intrat cu un zâmbet imens pe buze si râzând, urmată îndeaproape de Nancy. Cand m-a văzut, s-a oprit din ras dar zâmbetul i-a rămas inca acolo.