Lovitura Mortala

CAPITOLUL 6

   Isabella era conștientă ca ceea ce tocmai se întâmplase seara trecuta între ea și Ryan nu trebuia sa aibă loc. Toate săruturile și atingerile pe care le avuseseră au confirmat doar ca se plăceau și ca sentimentele sunt reciproce, dar nu era moral. Ryan era doar șeful ei, atât, și nu-si permitea sa-si distrugă reputația doar pentru un moment de slăbiciune. Bine ca nu făcuseră și altceva, atunci situația ar fi fost și mai complicata decât era în momentul de fata.

   Ryan plecase destul de devreme de lângă ea și în sinea ei fu mulțumită pentru ca nu știa cum ar fi reacționat atunci când s-ar fi trezit lângă el. Da, îl plăcea și îl dorea al naibii de mult, dar totul între ei era greșit și nu ar fi dus nicăieri. Isabella intra în secția de politie unde era destul de multa forfota. Îl văzu pe Ryan, care era tot numai un zâmbet, explicandu-i ceva lui Chad la computerul lui.

  -Ce e cu forfota asta in sectie? ~Isabella întreba mai mult pentru Chad și incerca sa-i evite privirea lui Ryan. Deși, el își dăduse seama ca ceva este in neregula.~

-Nu știi cum e Isa? Când șeful sta pe lângă noi, toată lumea se agita. Domnul Maxfield mi-a cerut sa-i arat niște rapoarte ale unor cazuri și îmi explica cum am putea sa le simplificam. ~Ryan se uita în tot acest timp la Isabella, dar ea îi evita privirea. Era conștient ca nu voia sa își aducă aminte de seara trecură.~

-Ai înțeles cum trebuie făcut? ~Chad dădu din cap în semn de da concentrat.~ Încearcă sa faci același lucru la câteva rapoarte sa vezi dacă iti iese și de acum, sa implementam acest tip de raport. Isabella, te rog, la mine in birou. ~Ryan se îndrepta spre biroul lui așteptând ca și Isabella sa îl urmeze. Chad se uita cu subînțeles la Isabella, iar ea își dădu ochii peste cap. Normal ca se prinsese ca ceva era între ei, doar era partenerul ei de atâta timp și în același timp și cel mai bun prieten.~

-Dacă m-ai chemat sa vorbim despre seara trecuta, sa știi ca....

-Da, vreau sa vorbim despre seara trecuta, dar nu aici. ~Isabella fu întrerupta din discursul pe care si-l pregătise încă de acasa, dar nu se aștepta ca el sa reacționeze atât de....blând.~ Te invit sa luam cina în seara asta și să vorbim. Nu am sa neg ca te plac, dar trebuie sa discutam și sa luam o decizie. Pentru ca daca ma vei ignora de acum înainte cum ai facut-o adineauri, nu cred ca va fi benefic pentru relație profesională dintre noi. Asa ca, ce zici? Cina diseara la ora 19:00?

   Isabellei nu-i venea sa creadă cu cata blândețe și siguranță poate sa spună toate acestea. Era convinsa ca va reacționat intr-un mod total opus atunci când va vedea ca e ignorat si nu va vorbi deloc cu el. Dar se inselase din nou în privința lui și asta nu o ajuta deloc pe Isabella, ba din potriva, o făcea sa îl placa și mai mult.

-Da, sunt de acord. Unde ne vedem?

-Te voi lua de acasa. Nu ma interesează dacă ne va vedea cineva. Cum am zis, te plac Isabella, și tu ma placi, dar nu vreau sa forțez lucrurile. Vreau sa-ti arat ca orice ai crede despre mine și orice ti-ar trece ție prin căpșorul ala al tău, nu este adevărat. Sunt un om asumat iar pentru tine mi-as risca și cariera. Și aici nu vorbim de viata personala, vorbesc din punct de vedere profesional.

-Bine, atunci te astept la ora 19:00 sa vii sa ma iei. ~Isabella se opri în ușă și se uita peste umăr la el.~ Indiferent ce s-ar întâmpla între noi, nu vreau sa ne afecteze relația profesională.

   Nu mai aștepta răspunsul lui și ieși din birou, unde Chad și Britney o așteptau ca pâinea calda. Acuma sa te vad Isabella, cum explici unor nebuni ca și ei ce e între tine și șeful tău.
 

                                  * * *

  Isabella era foarte emoționată de întâlnirea cu Ryan. Se uitase cred ca de vreo treizeci de ori în oglinda în ultimele  zece minute ca să se asigure ca totul este în regula. Compleul elegant rosu, format din pantalon și sacou și un maiou din satin alb, îi scoteau în evidenta parul și ochii negri . Trebuia sa recunoască, îl plăcea mult pe Ryan și se gândise la întâlnirea asta toată ziua. Auzi masina cum e parcata în fata casei și decise sa iasă în ușă pentru a nu fi nevoit ca Ryan sa se dea jos din masina. Dar nu apuca sa facă mai mult de doi pași, ca și apăruse în fata ei, în toată splendoarea lui.

-Te ajut eu! ~Ryan o lua de mână, ii deschise portiera și o ajută să intre. Isabella era prea emoționată sa scoată vreun cuvânt, dar apucase sa-l analizeze puțin. Părea obosit, cearcănele îl dădeau de gol. Observă ca doar cămașa apucase sa si-o schimbe, semn că a stat până la această oră la muncă.

-N-ai ajuns acasă nici până la această oră? ~Ryan fu surprins de întrebare și zâmbi în coltul gurii. Normal ca era atenta la detalii, doar stătea de vorba cu ea. Fata care fără sa fie conștient, i-a tulburat mințile.

-Să fii șef de secție nu este chiar așa de ușor. Noroc de întâlnirea cu tine, altfel cred ca m-ar fi prins încă o dimineața în acel birou. Sunt multe lucruri de rezolvat și lăsate neterminate. Câteodată as vrea sa las totul și sa plec.

  Ryan parca masina în fata restaurantului și o ajuta și pe Isabella sa coboare. Un ospătar dragut îi condusese la o masa mai retrasa de ceilalți clienți. Se gândise ca Ryan ceruse expres acest lucru pentru a putea sta de vorba în liniște. Își comandasera fiecare ceea ce voiau și acum se uitau unul la altul parca niciunul neavând curajul sa înceapă discuția.

-Uite Isabella, eu chiar nu am glumit când ti-am spus ca te plac. Poate ca nu ti-am arătat acest lucru pana acum, dar crede-ma, de când am venit aici nu a fost zi sa nu ma gândesc la tine. Și nu te plac doar pentru frumusețea ta, te plac pentru ceea ce ești tu ca și om. Ești inteligenta, pe partea profesioanal nici nu mai zic, întreci orice bărbat și al dracului sa fiu dacă nu îmi place atunci când vad ca îi pui pe toți la punct.

-Ryan, ești șeful meu. Nu pot avea o relație cu tine. Nu vreau sa fiu aratata cu degetul ca m-am culcat cu șeful meu ca să ajung pana aici. Nu neg ca te plac, ba chiar ma sperie faptul ca am sentimente pentru tine, dar relație dintre noi ar fi una total greșită. Nu am avea niciun viitor.

-Stiu ca sunt șeful tău și mi-am imaginat ca vei zice toate astea, dar hai sa ne dam o șansă. N-o sa te arate nimeni cu degetul pentru ca nu au curajul. Ești cea mai puternica femeie pe care am cunoscut-o, iar în meseria asta esti printre cei mai buni. Lasa-ma, te rog, sa fac parte din viata ta.

-E greșit Ryan! Nu vreau sa îmi stric toată reputația și toată cariera pentru ce? Pentru o clipa de fericire? Am mai făcut prostia asta o data și am regretat și încă regret ceea ce am făcut. ~Ryan înțelesese acuma. Era rănită. Îi era frica să înceapă ceva nou cu altcineva și sa fie rănită. Ospătarul le adusese mâncarea și discuția fusese întrerupta.~ Crezi ca nu am văzut cât de bine te-ai simțit când ai venit în prima zi și toate femeile au oftat după tine? Nu am nevoie de asa ceva în viata mea.

-Si tu ai fost singura care nici măcar nu mi-ai acordat atenție. ~Ryan își aduse aminte de acel moment și începu sa zâmbească.~ Crezi ca eu nu știu ce efect am asupra lor? Toate fac asa când ma vad, dar pe mine nu ma impresionează. Am fost și eu vagabond la viata mea, dar acele timpuri au trecut și nu ma mai afectează orice oftat. Cu tine e altfel Isa  si vreau sa-ti demonstrez asta.

-Nu știu, Ryan, e atât greșit ceea ce simțim unul pentru altul. Da, te plac, dar îmi este frica. Crezi ca eu câteodată ma pot concentra la munca când ești acolo? Când te vad cu zâmbetul tău cald, crede-ma ma topesc. Dar îmi e frica ca toată bula asta de fericire care e acum asupra noastră, se va sparge și voi rămâne iar singura. Și nu mai vreau sa sufăr, m-am saturat de asta.

-Lasa-ma sa te fac fericita și sa simți ca ești iubita. Meriți mai multe decât crezi. ~Ryan o mângâie ușor pe obraz si se uita fix in ochii ei negri întunecați.~

-Bine. Dar vreau sa o luam ușor. ~Isabella știa ca la un moment dat va regreta, dar voia sa fie fericita.~

...........

Bună dragilor! După o absenta justificata, iată ca am revenit! Deci, ce părere aveți?