Lovitura Mortala

CAPITOLUL 5

Ryan voia sa afle imediat ceea ce se întâmplase acum un an. Toată treaba asta îl măcina destul de tare, cu toate ca nu era problema lui, dar ceva îl făcea sa aibă o grija aparte fata de Izabella.

-Chad, explica-mi te rog ce s-a intamplat acum un an cu Isabella. A avut o ieșire destul de urâtă și as vrea și eu sa înțeleg ce se intampla cu ea.

-Am învățat de-a lungul anilor alaturi de Izabella ca daca nu spune ea, atunci nu trebuie spus. Lasati-o pe ea sa va zică atunci când va fi pregatita.

Nu ca iar fi fost frica lui Chad de Isabella, dar era un lucru intim și nu ar fi vrut sa se bage. Ryan pleca la el în birou si își lua ce mai avu nevoie și pleca spre casa. Se tot gândea la Isabella și incerca sa si-o scoată din cap, dar nu reușea asa ca se hotărâse se afle ce se întâmplase în urma cu un an și de ce toată lumea e asa de secretoasa cu aceasta problema.
Își deschise laptopul și începu sa caute niște articole pe internet. Se chinui asa vreo jumătate de ora, dar parca nici internetul nu voia ca el sa afle, dar, când începuse sa își piardă speranta, găsise luminița de la capătul tunelului.

,,Poirot închis pe viata. Prins de Politia Boston în timp ce chinuia chiar una dintre colegele acestora."

Deruland articolul și citind cu atenție cele scrise, rămăsese fără reacție.

,,I-au fost înfipte în palme doua bisturie", ,,Noroc de colegul ei care la doborat cu doua focuri", ,,Isabella White primește distincții de curaj intr-o ceremonie fastuoasa"

Poirot, Poirot...Cum a putut sa uite de acel caz? Toata politia bubuia despre aceasta știre și despre ceea ce se întâmplase, dar atunci nu-i dădu asa mare importanta. Închise laptopul și ieși vijelios pe ușă, oprindu-se abia când ajunsese în fata casei Isabellei. Ryan era conștient ca ultimul om pe care Isabella voia sa îl vadă era chiar el, dar își incerca norocul. Usa se deschise și o Isabella destul de surprinsa ii aparu în tocul ușii.

-Domnule Maxfield, ce căutați aici? S-a intamplat ceva?

-Te rog, sa lasam formalitățile. Spune-mi Ryan, nu suntem la locul de munca.~Ryan fierbea, iar Isabella simțea ca se intampla ceva.

-Hai sa vorbim în casa. Nu vreau sa atrag atenția anumitor spectatori. ~Ryan știa ca nu se refera la vecinii ei, ci probabil la cineva care o urmărește.

-Am aflat ce s-a intamplat cu tine. De ce nu scrie acest aspect în dosarul tău personal?

-Ryan, dacă ai venit în casa mea doar sa ma iei la rost ca de ce in dosarul meu personal nu scrie despre tâmpitul de Poirot, te rog sa pleci. Chiar nu am chef sa ma cert și cu tine. ~Isabella era într-adevar sleita de puteri și voia ca tot acest coșmar sa se încheie și sa nu mai fie întrebata despre acel eveniment.

-Am venit sa îmi spui tot. Vreau sa știu ce se intampla cu tine. Cine te urmărește? ~ Isabella se uita în ochii lui și vru sa nu para surprinsa de aceasta întrebare, dar, la naiba, își dăduse seama. Ii făcuse semn sa se așeze pe canapea lângă ea, mărind distanta dintre ei considerabil.

-Il urmăream pe Poirot de ceva timp. Cred ca începusem sa avem în fiecare zi câte o crimă făcută de el și devenise frustrant pentru mine și Chad. Ultima crima însă lăsase niște indicii care ne dusese către locul unde o ținea ostatica pe următoarea lui victima. Era destul de târziu când ne-am dat seama unde e locul, asa ca am anunțat și patrulele din teren sa vina în sprijin. Un criminal ca și Poirot nu trebuia lăsat sa scape încă o data. Ajunși la locul faptei, am decis sa ne despărțim pentru o mai buna căutare. Nu stiam în acel moment ca Poirot avea și un complice, ca cineva îl ajuta. Presupun ca dintr-un moment de neatenție, am simțit cum cineva îmi pune mana la gura, îmi da una în coaste și ma târăște intr-un fel de beci. Acolo era Poirot, ma aștepta cu un zâmbet de psihopat pe față. Pe jos, era victima legata, conștientă și cerea disperata ajutor. Am fost și eu legata la mâini, picioare și gura, nu puteam face niciun fel de miscare. Atunci si-a luat bisturiul, mi l-a trecut pe lângă bărbie, apoi mi l-a înfipt în palma. ~ Ryan se uita la palmele Isabellei și mângâie locul unde se mai vedea și acuma semnul.

-In tot acest timp îmi spunea tot felul de vorbe obscene și alte chestii. Durerea era sfâșietoare mai ales când mi l-a înfipt și în cea de-a doua palma. Știam ce va urma, știam ca ultima lui lovitura va fi la carotida. Ii simțeam bisturiul pe gatul meu și când sa apese țin minte ca usa s-a deschis, l-am văzut pe Chad și am auzit doua împușcături. Am leșinat instant de la durere.

Ryan rămăsese uimit de ceea ce ii povestise Isabella și nu ii venea sa creadă. Nu auzise aceeași poveste, el știa alta varianta, mult mai frumoasa.

-Si complicele? A fost prins? ~ Vocea lui Ryan era răgușita si simțea ca trebuia sa o ia în brate, dar se abținu.

-Chad mi-a zis ca nu mai era nimeni în beci. Și ca se verificase orice încăpere și orice colțișor de pe acea proprietate. Asta e povestea mea, defapt acest coșmar din care nu ma mai trezesc. Încă stau cu frica sa nu vina peste mine, cu toate ca știu ca acum este în închisoare și nu mai are ce sa îmi facă. A avut și încă are o obsesie pentru mine.

-Lasa-ma sa te ajut Isabella. Lasa-ma sa fac ceva pentru tine. ~Ryan se apropiase de ea și ii ridică cu doua degete bărbia. Plângea.

-Cu ce sa ma ajuți Ryan? Am coșmaruri noaptea, parca ii simt prezenta în casa, îmi e frica sa dorm singura. ~Isabella plângea și mai tare acum, asa ca Ryan o lua în brate. Cine si-ar fi imaginat ca sunt imaginea dura a Isabellei, se afla defapt fata sensibila și cu o poveste desprinsa parca din filme?

-Vrei sa dorm la tine? Pot dormi aici pe canapea, numa sa te odihnești. Știu ca sunt șeful tău și ca nu ar fi trebuit sa iti fi pus aceasta întrebare, dar de când te-am văzut prima data am simțit dorința asta de a te proteja. ~Toată aceasta vizita, o prinsese pe Isabella intr-un moment de slăbiciune. Da, se simțea atrasa de Ryan, dar constiinta ii aducea mereu aminte ca e șeful ei si ca nu trebuia sa se gândească la altceva. Dar nu mai voia sa gândească rațional ci cum ii spunea inima.

-Da, vreau sa ramai! ~Ryan rămăsese surprins de răspunsul ei și fără sa conștientizeze ceea ce face, o saruta, asa cum își dorise din prima clipa când o văzu. Isabella îi răspunse la sărut, facandu-l pe Ryan sa continue micul lor moment intim. Tot ce voia în această seară era sa o tina doar în brate.

............................................................................

He, hei! Ma scuzați pentru aceasta absenta cam lunga, dar viata ne surprinde mereu cum nu ne așteptăm.
Scuzați eventualele greșeli și spor la citit! 🤗