Când el se va întoarce..

Când el se va întoarce - Capitolul 4

Adrian POV

Lasand-o pe Rose in urma si urmand-o pe Alecksa in camera ei,nu puteam sa nu ma gandesc cat de mult il urasc pe Belikov.A lasat-o pe Rose singura si ranita,si totusi acum a avut tupeul sa se intoarca,spunand ca vrea sa vorbeasca cu ea.Sanu mai mentionez faptul ca Rose aproape m-a sarutat cu 5 minute inainte.

Nu pot fi sigur,bineinteles,ca ar fi continuat,dar cred ca ar fi facut-o.Mi-a luat aproape 7 ani ca s-o aduc in stare asta.Nu-l uitase complet pe Belikov,dar era in pozitia in care mi-ar fi dat o sansa pentru prima data.Acum se terminase.L-avazut si nu mai am nicio sansa sa primesc ce-mi doresc.

Dar oare mai vreau,ma intrebam eu,urcand ultimele trepte si tragand geanta grea a Alecksei dupa mine.La inceput,dupa ce Belikov a plecat,am simtit cumva ca am castigat,ca o sa pot s-o tin pe Rose numai pentru mine.Dar apoi a trebuit s-o vad suferind si vazand asta,aproape mi-am dorit sa se intoarca ca s-o faca fericita din nou.

Dar asta a fost inainte ca Alecksa sa se nasca.Pentru ea,Rose a facut din nou un mare efort.Curand dupa,s-a intors la normal,ei bine aproape la normal.Zambea din cand in cand si radea.

Ne-am apropiat destul de mult,dar undeva de-a lungul timpului am incetat sa mai flirtez cu ea si am inceput sa ma comport ca un tip disperat dupa atentiaei.Am fost acolo cand a avut nevoie de mine,ceea ce e mai mult decat a facutBelikov.Dar nu cred ca ea o vede in felul asta.Relatia noastra in public a devenit mai mult ca intre frati,si lumea din jur cam la asta se asteapta de la noi.Dar oare asa sa fie sau sa fie ceva mai mult?

Intotdeauna au existat momente cand eram singuri,uitandu-ne la TV sau pur si simplu vorbind pe canapea,cand simteam adevarata conexiune.Se lasa pe mine,iar eu imi puneam bratele in jurul ei si ii sopteam bland in par.Stiam ca si ea simte electricitatea dintre noi,pentru ca expresia fetei i se schimba.Si presupun ca asta era de bine.

“Unchiule Adrian?Cine e gardianul ala Belikov de jos?”,intreaba Alecksa langa mine.Tocmai ii adusesem valiza in camera,iar acum topaia pe langa mine.

Camera ei era probabil cea mai tare camera de copii din lume.Peretii erau negri cu dungi ,punte si linii curbate aruncate la intamplare pe cei patru pereti.In coltul indepartat din dreapta era patul ei.Roz cu baldachin si perdea roz ce atarna deel.Lui Rose nu-i placea.Ea spune ca rozul este o culoare prea de fete pentru un viitor gardian,dar Alecksa s-a plans zile la rand,asa ca intr-un final Rose s-a dat batuta,probabil din cauza ca ea n-a avut parte de asa ceva cand a fost mica.

Aproape am inceput sa rad,amintindu-mi de vocea serioasa a lui Rose cand a incercat sa-i explice unei fete de 4 ani cum nu e potrivit sa ai perdea in jurul patului si cum in caz de urgenta,rozul ar fi o culoare confuza de care sa dai atunci cand te scoli.Uneori ma intreb de unde-i vin ideile astea.

In celalalt colt este un birou cu un calculator si un televizor cu plasma cu tot felul de jocuri video.Mai e si un mic raft pentru carti p-acolo,un alt lucru la care Rose aprotestat.Nu putea intelege obsesia Alecksei cu cartile si cum o tragea spre librarii de fiecare data cand mergeam la mall.Nici eu nu prea o intelegeam,dar cred ca semana cu Belikov in privinta asta.Oricum Alecksa primeste cam tot ce-si doreste.

Am stat acolo,incercand sa-mi dau seama cum sa raspund.”Ei bine…uh…”

Alecksa m-a intrerupt cu o gramada de intrebari.”S-au mai intalnit inainte?Erau prieteni?De ce era mami asa rea cu el?Se urasc?De ce nu l-am mai vazut pana acum?De ce imi pare cunoscut?” Oh,si la final,dupa ce-a tras aer in piept,”Il cunostea pe tatal meu?”

De ce naiba era asa obsedata de taica-sau azi?Sa nu mai zicem ca de fapt el chiar e tatal ei.Rose m-ar manca de viu daca i-as spune asta Alecksei.Mi-am scarpinat ceafa,incercand sa-mi dau seama cum sa raspund.