Când el se va întoarce..

Când el se va întoarce - Capitolul 31 - Forever & Always!!!

Rose POV

“Cineva acasa?” Strig eu,lasandu-mi valiza langa scari.E 11 dimineata.Lexie e la scoala,dar Dimitri ar trebuie sa fie pe aici.Plimbandu-ma prin casa goala,ma intrebam unde e.

Oftand,m-am asezat pe patul nostru.Am dormit singura saptamana asta.Lissa era in camera cu mine,dar nu era acelasi lucru cu bratele puternice ale lui Dimitri,stranse in jurul meu.Nu m-am simtit singura din cauza ca Dimitri nu eraacolo.Ci din cauza distantei dintre noi.Si de data asta e numai vina mea.

M-am decis sa fac un dus fierbinte,sa ma relaxez putin.A fost o saptamana lunga si obositoare si nu vroiam altceva decat sa ma ghemotocesc in bratele lui Dimitri si sa-i soun cat de mult il iubesc.Dar daca el nu e aici,va trebui sa ma multumesc cu perna lui.

Am lasat apa fierbinte sa spele stresul din ultima saptamana.

In timp ce-mi imbracam halatul,am auzit pasi apasati pe scari.

“Mami!” Tipa Lexie fericita cand imi sari in bratele deschise.

“Mi-a fost asa de dor de tine scumpo.Cred ca ai mai crescut un pic cat am fost eu plecata” Ii spun,sufocand-o cu pupici.

“De ce te-ai intors de la scoala asa devreme?”,intreb eu,uitandu-ma la usa camerei noastre,ca sa vad cine era acolo.

Dimitri statea in usa,zambind.

“Se prea poate s-o fi luat eu mai devreme,ca sa te vada cand vii acasa”,recunoaste el.Adevarul e ca nu-mi pasa.Ma bucur atat de mult sa-i vad pe amandoi.Altceva nu mai conteaza.

“Ai fost cuminte pentru tati?”,intreb eu ,punand-o jos.

“Am fost foarte cuminte.Mi-am mancat toate legumele scarboase”,zambi ea larg,aratand dintii lipsa.La naiba,e asa de adorabila cand face asta.

“Foarte bine”,o laud eu.

“Putem sa mancam inghetata diseara,acum ca mami e acasa?”,intreaba ea.Intrebarea i-a fost pusa lui Dimitri,asa ca mi-am tinut gura inchisa,lasandu-l pe el sa raspunda.

“Mai vedem”,spune el.”Acum du-te si joaca-te cu jucariile tale,ca eu si mami sa discutam ca intre adulti.Ce-ar fi sa termini puzzle-ul ala de l-am inceput ieri”,sugera el.Fata i se lumina si alerga pe langa el,nerabdatoare sa se duca in camera ei si sa se joace cu un puzzle? M-am incruntat.

“Ce e?”,intreaba el,observandu-mi privirea.

“Dimitri,o transformi pe fiica noastra intr-o tocilara” Ii zambesc.El rase intrand in camera.

“Puzzle-urile nu sunt pentru tocilari”,raspunde el.

“Mda,nici romanele western sau muzica anilor ’80″,il tachinez eu.

“Hei,nu te lua de hobby-urile mele.Si-apoi,nu e ca si cum tu ai avea vreunul”,pufni el.

“Ba am hobby-uri” Rasuceam o suvita de par ud pe deget,incercand sa gasesc un hobby.

“Vezi,nu-ti vine niciunul in minte” Chiar nu vroiam sa aiba dreptate,asa am continuat sa gandesc.

“Antrenementul” Ia de aici,tovarase!

“Faci asta pentru slujba.Nu e un hobby” Am deschis gura sa protestez,dar el ma intrerupe.

“Nici alergatul,luptele sau mancatul”,ranji el.Am incrucisat bratele pe piept.

“Bine,atunci presupun ca ai dreptate.N-am niciun hobby.Acum o sa-mi duc plictisitoarea fiinta la sala.”

“Daca asa incerci tu sa eviti discutia,atunci presupun ca poti numi asta un hobby”,mormai el in barba.