Când el se va întoarce..

Când el se va întoarce - Capitolul 10 - Born to Die..

Rose POV

“Rose,e ok,du-te la ea,lasa-ma pe mine.O sa fiu bine”,plangea Lissa,incercand sa fie curajoasa.Ii simteam frica i,iar privirea o dadea de gol.Stiam ca ii trece viata prin fata ochilor,ca se gandea la baietelul si sotul ei exact cum eu ma gandeam la Lexie,si surprinzator la Dimitri.
“Stii prea bine ca nu-i asa usor,Liss”,ii spun eu.Vazand teama din ochii fiicei mele,am inteles imediat de ce mama m-a lasat sa fiu crescuta la Sf. Vladimir.Ungardian n-ar trebui niciodata sa aleaga intre propriul copil si Moroi.
Mi s-a rupt inima cand am auzit-o pe Lexie plangand.”N-o rani sau te omor!”,amenint eu.Fiica si prietena mea sunt pe cale sa fie omorate,iar eu amincremenit.Habar n-am ce sa fac.
“Ce-o sa alegi,mamico?”,ma intreaba Strigoiul care-mi tinea fiica.Mainile lui erau in jurul gatului,pregatite sa-l rupa in orice moment.Am facut ceea ce puteam.Speram doar sa functioneze.
“Fii curajoasa pentru mami,Lexie”,ii spun eu.
Imi pare asa de rau,scumpi,am gandit eu,aruncandu-ma spre Strigoiul care-o tinea pe Lissa.L-am luat prin surprindere.Amandoi erau siguri ca o s-o aleg peLexie.Am sarit pe el cu putere,luand-o si pe Lissa dupa noi.Apoi am impins-o intr-o parte,dupa care mi-am infipt tepusa in pieptul lui.M-am intors exact cand tovarasul meu rus venea sa-si salveze fiica.Infise tepuse in Strigoiul ce-o tinea pe Lexie,pe la spate,iar eu m-am grabit s-o prind.Imediat m-am linistit cand am cazut pe jos cu ea in bratele mele.
In timp ce restul cavaleriei sosea,eu o tineam strans in brate oe Lexie,care plangea.
“Imi pare asa de rau,scumpo”,plang eu.In toata viata mea n-am simtit o asemenea durere.Chiar si sa-l pierd pe Dimitri nu mi-ar cauza o astfel dedurere.Sunt cea mai rea mama de pe Pamant.Am salvat-o pe Lissa mai intai stind ca exista posibilitatea sa n-o pot salva pe fiica mea.In momentul ala nu ma puteam gandi decat la ceea ce ne-au invatat la scoala.Ei sunt pe primul loc.O mantra pe care am repetat-o iar si iar,inca de cand eram copil.
Viata mea nu conteaza.Eu sunt un dhampir.Eu m-am nascut ca sa mor pentruea.Imi iubesc fiica cu toata fiinta,dar intr-un final,stiu ce am stiu mereu.N-o pot pune pe ea pe primul loc.N-o s-o pot face niciodata.Ma scarbeste gandul asta,dar asa stau lucrurile.Am o misiune,iar aceea este sa-mi dau viata pentru Lissa.Amjurat acum multi ani si nici nu ma gandesc s-o tradez.
Nu ma puteam misca.Singurul lucru de care eram constienta era corpul mic al lui Lexie in bratele,plangand si tremurand.De abia daca am observat cand cineva m-a ajutat sa ma ridic si ne-a dus la masina.
Drumul spre casa a trecut ca prin ceata.Nu i-am dat drumul nicio clipa.Am tinut-o strans,mangaindu-i parul,ascultandu-i inimioara si respiratia.Fiecare suflu era de nepretuit.Cred ca am adormit,pentru ca urmatorul lucru de care eram constienta era de cineva ma ducea in brate,spre camera mea.
“E ok,Roza.Toata lumea e ok.Ai facut ceea ce trebuia” Auzeam eu vocea blanda a lui Dimitri.Intr-un final eram constienta ca eram in camera mea.M-a asezat pe pat ,dupa care s-a intins si el,luandu-ma in brate,tinandu-ma in timp ce eu tremuram necontrolat.In starea in care eram nu puteam decat sa ma tin cu pumnii de camasa lui.Daca ar stii cat de aproape a fost sa-si piarda fiica,nu s-ar mai purta asa frumos.
“Lexie?Unde e?”,tip eu disperata,realizand ca nu mai e in bratele mele.
“Shh,Lexie a adormit de mult.E in patul ei.Adrian e cu ea.Lissa are niste vanatai dar in rest e ok.Ar trebui sa dormi”,spune el,mangaindu-mi parul.A inceput sa fredoneze ceva pentru mine.Imi suna cunoscut,dar orice era ma calma,cel putin in momentul asta.Asa ca am adormit.

Dimitri POV

Rose paru socata ca Adrian mi-a vindecat fata,in dimineata asta cand intra in sufragerie,inca in halat si papuci.Arata absolut incredibil cu ochii ei somnorosi si parul ciufulit.Tot ce-mi doream era s-o sarut,pana o las fara rasuflare,dar dupa bataie ce mi-a tras-o azi-noapte,inca nu aleg sa incerc asta.

Nu stiu ce-o facea pe fetita asta mica sa ma placa asa mult,dar din nou a insistat sa se aseze langa mine,capatand o privire urata de la Rose.E asa de draguta,ca nu ma pot gandi,daca recastig inima lui Rose,am putea fi o familie.Urasc faptul ca s-a culcat cu un Moroi oarecare,la numai o saptamana dupa ce-am plecat eu,dar avand in vedere ca am de ales intre a-mi trai viata fara ea si a-mi trai viata cu ea,n-o sa mai gresesc din nou.Am intrebat-o pe Lexie cand e ziua ei denastere.Cand a zis 25 octombrie,am presupus ca vrea sa zica ca o sa faca 6.Asta ar fi aproape un an inaine ca Rose sa se daruiasca altcuiva.Si totusi cand a inceput sa danseze de colo-colo,mi-a zis ca are o mana + un deget.Am intrebat-o ce inseamna asta si a zis ca inseamna ca are 6 ani.Mi s-a rupt inima cand am realizat ca a fost conceputa la mai putin de o saptamana dupa ce-am plecat eu,iar tatal era ori un student de la Sf. Vladimir,ori un profesor.Ceea ce inseamna ca il cunosc.