Când el se va întoarce..

Când el se va întoarce - Capitolul 5 - Acel sarut

Rose POV

Dupa ce-am pus-o in pat pe Lexie,am spalat vasele,dupa care m-am tarat pe scari.Adrian o luase inaintea mea.A fost tare tacut pe timpul cinei.Nu-mi dadeam seama cum se simtea.Stiam prea bine ca nu e fericit ca Dimitri si-a ales tocmai acum sa se intoarca in vietile noastre.Dupa toti acesti ani,situatia in sfarsit seimbunatatea.Stiam ca va trebui sa vorbim despre acel sarut,dar cu tot ce s-a intamplat azi,pur si simplu nu-mi mai pot imagina conversatia asta.

In primul rand,nici macar nu stiu cum sa incep.De obicei cand suntem impreuna totul e mai usor.Putem sa vorbim liber despre orice.Dar daca intervine altceva devine ciudat,de unde si linistea din timpul cinei.Ei bine,n-a fost linistecompleta.Lexie a tot vorbit despre gardianul inalt ce-a fost la noi in sufragerie in seara asta.Parea fascinata de el.E ca si cum putea simti ca e sange din sangelelui.Ma doare ca am mintit-o toti acesti ani.Tehnic n-am mintit-o,ci doar am omisceva.Dar tot minciuna e.

Nu ma puteam abtine.Sunt al naibii de furioasa pe el.A plecat asa brusc dupa ce m-a dezvirginat si mi-a spus cat de mult ma iubeste.Stiam ca se tot razgandea in perioada in care ne-am indragostit.Prima data mi-a spus ca ma iubeste,dar ca nu putem fi impreuna din cauza indatoririlor noastre.Apoi a facut dragoste cu mine si mi-a dat sperante false pentru viitorul nostru.Dupa care a distrus totul si m-a parasit pentru Tasha.Nici in ziua de azi nu i-am inteles comportamentul.Ochii imi lacrimara,gandindu-ma la ei doi,alaturi,facand cine stie ce fac ei.

M-am bagat sub dus si am pornit apa calda la maxim.Imi doream sa sterg evenimentele din seara asta,chiar daca e vorba doar de cateva momente.Am stat sub jetul fierbinte cat am putut,lasand apa sa ma calmeze putin.Iesind de la dus,realitatea m-a lovit in fata.Intr-o buna zi,nu prea departata,trebuie sa ma decid daca sa-i spun lui Dimitri ca e tatal lui Lexie si vice versa.Nu pot decat sa-mi imaginez cat de tradata s-ar simti peste cativa ani,cand si-ar da seama sisingura.Daca exista o persoana in lumea asta pe care n-as vrea s-o ranesc in felul asta,aceea ar fi fiica mea.

Alarma mi-a sunat mai devreme de dimineata.Am inceput sa gem frustrata,realizand ca in seara asta trebuie sa luam cina cu Lissa si Christian,iar asta inseamna ca o sa-l vad pe Dimitri.Asta inseamna ca trebuie sa-mi dau seama ce sa fac cu Adrian.Mi-am adus aminte de sarut si am zambit,amintindu-mi de buzele lui pe ale mele.Chiar saruta foarte bine.Am vrut sa-l sarut,nu?Am vrut un nou inceput cu el,nu?Pana la urma,el nu m-a abandonat ,asa cum a facut Dimitri.A fost mereu alaturi de mine cand nu mai puteam face nimic din cauzadepresiei.El a fost primul care a tinut-o pe Alecksa in brate cand s-a nascut.El a fost sprijinul meu.Singura persoana,in afara de Lissa,pe care as putea sa contezintotdeauna.Si fiica mea la fel.

Dar oare e de ajuns?Pot sa-l iubesc asa cum l-am iubit pe Dimitri?Imi pot imagina o familie cu el?Daca incepem ceva si nu dureaza,prietenia noastra va avea de suferit,iar Alecksa va pierde pe cineva drag ei.Off,de ce sunt mereu mai multe intrebari decat raspunsuri?

Incet m-am dat jos din pat,picioarele atingand podeaua de lemn rece.M-amimbracat in uniforma de gardian si m-am dus jos sa pregatesc micul dejun pentru Alecksa si Adrian,asa cum fac in fiecare dimineata.Va puteti da seama ca Alecksa e fiica mea,pentru ca nu e ca un copil normal,care se scoala in zori.Ea e exact ca mine si se bucura de cat mai mult somn.E ca un urs ce iese din hibernare.Iitrebuie cam jumatate de ora de desene animate,inainte sa incerce sa coboare.

Cand am intrat in bucatarie,m-a intampinat mirosul cafelei proaspete si a suncii prajite.Surprinzator e ca Adrian era deja sculat si imbracat si statea in fata aragazului,pregatind oua si sunca.

“Hei micutule dhampir,sper ca ti-e foame.Am facut cat pentru 10”,spune el,zambind.E asa dragut cu şorţ si o spatula in mana.

Nu sunt sigura de ce se zbate acum sa pregateasa micul dejun,dar cred ca are de-a face cu reintoarcerea brusca a lui Dimitri.Ori incearca sa arate ca e un iubit bun si un posibil tata,ori pur si simplu se purta frumos pentru ca stia ca sunt foarte stresata in momentul asta.Oricum ar fi,e dragut din partea lui ca s-a gandit.

“Mersi Adrian.Dragut din partea ta sa ne faci micul dejun”,ii spun eu,luand o ceasca de cafea si pupandu-l pe obraz cand am trecut pe langa el.

“Macar atat sa fac si eu”,raspunde el,servindu-mi pe o farfurie omleta cu branza,3 felii de sunca,extra crocante,asa cum imi plac mie.

Am auzit televizorul pornit sus si stiam ca peste cel putin jumatate de ora,Alecksa ne va onora cu prezenta ei.Asa ca m-am decis sa deschis subiectul de aseara cat suntem singuri.

“In legatura cu seara trecuta”,incep eu.El se intoarse si nu putea sa nu observ privirea plina de speranta.

“Ce-i cu ea?”,intreaba el,incercand prea mult sa para nepasator.

“Vroiam sa spun ca mi-a placut sarutul si imi pare rau ca am fost intrerupti”,ii spun eu.

El paru usurat auzind asta.”Dar”,incep eu.Imediat i se schimba expresia fetei.

“Stiam eu ca exista un ‘dar’”,spune el.”Sa auzim”

“Cred ca e mai bine ca am fost intrerupti pentru ca daca s-ar fi intamplat ceva sau daca se va intampla ceva,nu vreau sa ma indoiesc de relatia noastra.Aseara eram suparata si se poate sa nu fi gandit drept.Nu vreau sa existe regrete”

El rasufla si un zambet ii aparu pe fata.”Sunt complet de acord cu tine.Si mie mi-a placut sarutul,dar nu vreau sa fim impreuna doar pentru ca tu esti suparata ca Belikov s-a intors”

I-am inteles logica,dar vreau sa lamuresc un lucru.

“Stii ca nu m-as folosi niciodata de tine in felul ala”,ii spun eu.

“Bineinteles ca stiu asta.Te cunosc,micutule dhampir”,spune el asigurandu-ma.

“Deci,in legatura cu diseara”,incepu el,asezandu-se langa mine cu o felie de paine unsa cu unt si o cana de cafea.Presupun ca tocmai a venit de la hranitori.Chiar s-a sculat devreme.

Am gemut.”Stiu ca trebuie sa ma comport normal,dar nu vreau s-o fac” Mi-am pus capul pe masa si am oftat.

“Ce o sa le zici cand vor intreba cine tatal?”,intreaba el.

“El deja a intrebat”

Facu ochii mari.”Ce i-ai spus?”

Ma intreb daca spera sa-l fi mintit si sa fi spus ca el e tatal.Poate ca ar fi trebuit s-o fac.

“I-am spus ca nu-i treaba lui” Parea ok cu raspunsul asta.

“Stii ca asta n-o sa functioneze pentru totdeauna”

“Stiu.Crede-ma,stiu”

“Imi pare rau ca esti stresata,micutule dhampir.Pot sa te ajut cu ceva?”,intreaba el,masandu-mi umerii.

“Da.Ajuta-ma sa nu-l omor diseara la cina”,raspund eu.

El rase.Cred ca stia ca glumesc doar pe jumatate.