Când el se va întoarce..

Când el se va întoarce - Capitolul 11 - Asemanari de familie,,

 Rose POV

“Hei,buna micutule dhampir,arati obosita”,spune Adrian ca am intrat in bucatarie,spalata,schimbata de haine si doritoare de niste cafea.Mi-a dat mult prea dorita mea cana de dimineata,chiar daca era aproape de pranz.Mi-a chiorăitstomacul.N-am putut sa mananc si eu ca lumea de cand s-a intors Dimitri.

Dimineata asta a fost raiul pe pamant,sculandu-ma in imbratisarea lui calda.Artrebui sa-mi trag o palma pentru ca i-am permis sa ramana in camera mea,dar cumva nu-mi putea exprima furia fata de el.Eram complet distrasa in acel moment,iar a fost curajos si a venit sa ma calmeze,stiind foarte bine ca l-as fi batut mar doar daca ar fi incercat.De fapt,inca ma gandesc sa fac asta.Dar de fapt ma gandesc la scena din sala de antrenamente,unde eram destul de apropiati,

“La ce te gandesti acum?”,intreaba Adrian,jucand din sprancene la mine.

“Ce?De ce intrebi?”

“Aura ta plesneste de dorinta”,spune el,ranjind ca un smecher.”Nu,nu-mispune.Te gandeai la mine gol pusca”,zambi el larg.

“Oh da Adrian,te vreau chiar acum.Jos pantalonii si fa dragoste cu mine pe masa”,il tachinez eu seducatoare,ducand spre el.

El facu ochii mari,surprins.

“Ce s-a intamplat,scumpule?Nu pot spune asa ceva ,si-apoi sa nu continui”,ii spune,punandu-mi mana in joaca pe fundul lui.El inghiti in sec si se uita la ceva in spatele meu.

“Wow,obisnuiai sa fii mai amuzant”,spun eu,intorcandu-ma spre orice i-a atras atentia.

Imi doresc sa n-o fi facut.Imediat mi-a pierit zambetul cand l-am pe Dimitri stand in usa,intr-o mana cheile,iar in cealalta o sacosa de la Tuziks.Expresia lui ma facea sa cred ca cineva tocmai i-a omorat noul catelus.Durerea din privirea lui era aceeasi ca durerea mea in ziua in care m-a parasit pentru Tasha.Cred ca ne-a auzit conversatia si crede ca am vorbit serios.Eram pe cale sa-l lamuresc.Dar m-am razgandit.Merita sa simta durerea ce-o simt si eu.Oricat de patetica si trista m-ar face asta,chiar ma bucur de privirea lui indurerata.

Dar spre neplacerea mea,nu dura mult.

“M-am gandit ca ti-e foame”,spune el,intrand in camera ca si cum nu s-a intamplat nimic.Lua o farfurie si incepu sa aranjeze niste delicatati de la brutaria mea preferata.Mi-a venit apa in gura numai uitandu-ma la ele.La naiba cu el si gogosile lui!

El se uita amuzat la mine,luandu-si o cana de cafea si asezandu-se la masa.Oricat mi-as fi dorit sa infulec frumusetile din fata mea,nu vroiam sa cedez.Se juca cumine.Stie ca ador gogosile si ca as fi temptata sa ma asez la masa cu el.E o incercare de a ma cuceri destul de jalnica,dar trebuie sa recunosc a nimerit binetimpul.Sunt lihnita,iar el se intampla sa fie in fata unei gramezi de gogosile,pe care in momentul asta le pofteam.M-am gandit sa iau farfuria si sa fug,dar apoi m-am gandit mai bine.E la fel de rapid ca mine si m-ar prinde usor,mai ales ca as avea o farfurie plina de gogosi care sa ma ingreuneze.

“Chiar ma urasti atat de mult?”,intreaba el,ridicand o spranceana la mine.

“Chiar vrei sa-ti raspund?”

“Sunt doar gogosi,Roza”,spune el,dandu-si ochii peste cap.

“Mda,unse cu iertare”,mormai eu,intinzandu-ma dupa o cutie de fulgi de porumb.

“Stii ca vrei una”,ma tachina el.

“Mereu esti asa sigur pe tine?”

“Stiu ca n-ai mancat ca lumea de 2 zile si ca nu te-ai satura niciodata cu fulgi de porumb”,spune el,cu vocea de mentor.

“Nu e un pic cam ciudat sa tii cont de obiceiurile fostei?”

“Eu cred ca o sa plec”,spune Adrian,simtindu-se inconfortabil si iesind.