Când el se va întoarce..

Când el se va întoarce - Capitolul 13 - Intrebari & Raspunsuri..

Dimitri POV

“EL E TATAL MEU!”,imi tipa ea in fara.”Bineinteles ca seamana cu el.Eu seman cu el!”
Parca mi-a tras o palma peste fata.Cat de prost pot sa fiu?Ar fi trebuit sa-mi dau seama.Bineinteles ca Rose semana cu Abe,iar Lexie seamana cu Rose.Dacainainte nu ma ura destul,acum sigur o face.

“A zis ca n-am ce cauta in vietile lor si ca ar trebui sa le las in pace” Tocmai terminasem de explicat totul Tashei.
“Dimka,asta nu e numai vina mea.N-ar fi trebuit sa sugerez vreodata ca ei suntimpreuna.Vrei sa vorbesc eu cu Rose pentru tine?”
“Nu,cred ca e mai bine s-o lasam in pace in seara asta sau o sa sfarsim amandoi prin a ajunge la medic”

De dimineata ma intrebam daca sa cobor la micul dejun sau nu.Tasha cauta case aici la Curte,asa ca nu-i vom mai deranja mult timp pe Lissa si Christian.M-amdecis ca pentru o vreme e bine sa stau departe de toti.Mi-am imbracat hainele de gardian si mi-am reluat rutina zilnica.Aveam de gand sa ma duc la Hans sa-l intreb daca are niste ture de noapte disponibile.Trebuie sa-mi tin minteaocupata.Orice care sa-mi ia gandul de la Rose si balamucul din mintea mea.
Daca Abe nu e tatal – si sunt atat de usurat ca nu e el – atunci cine e? Nu-mi dau seama de ce imi doresc atat de mult sa stiu.Oare din cauza ca Rose a fost cu un alt barbat sau e ceva mai mult de atat?Daca o sa ma ierte vreodata si o sa fim iar impreuna,chiar o sa conteze cine a fost donatorul de sperma?Am oftat.Da,pentrumine ar conta.Tot as iubi-o din toata inima,dar n-as putea sa traiesc fara sa stiu care idiot i-a mai frant inima,in afara de mine.Vreau sa-l fac sa plateasca.

Tocmai vroiam sa ies din camera,cand cineva batu la usa camerei mele.Of.Eraprobabil Tasha sa vada de ce evitam micul dejun.
“Intra”,spun eu imediat.
Am observat ca nu Tasha intrase in camera mea,ci Rose.Tinea in mana o tava.
“Hei,uh m-am gandit ca ti-e foame,avand in vedere ca ai pierdut cina aseara”,spune ea,asezand tava pe masa mica de langa fereastra.
“Mersi”,ii raspund.Eram inca prea mirat ca vorbea cu mine.
“Trebuie sa recunosc,n-am venit aici doar ca sa vad daca ti-e foame”,spune ea,asezandu-se la masa,facandu-mi semn sa ma asez si eu.
Pe tava erau 2 farfurii cu mancare si 2 cani cu cafea fierbinte.
M-am asezat si am asteptat-o sa continue.Nu vroiam sa spun nimic pentru ca in ultima vreme cand deschid gura,scot numai prostii pe ea.
“N-ar fi trebuit sa urlu la tine aseara”,isi cere ea scuze.
“A fost vina mea,ca de obicei cand vine vorba de noi doi”,spun eu,servindu-mi cafeaua.
“Sunt de acord,dar mi se pare normal sa fii curios in ceea ce-o priveste pe Lexie.Sidesi nu sunt pregatita sa-ti spun cine e tatal,iti pot raspunde la niste intrebari despre el,ca sa nu mai fi atat de curios” La asta nu ma asteptam,dar accept orice mi se ofera.
Stand pe scaun,o asteptam sa zica ceva.Nici intr-un milion de ani nu m-as fi asteptat sa stea la discutii cu mine,mai ales discutii despre Lexie.
“Ce vrei sa stii?”,intreaba ea.”In afara de un nume”,adauga ea,luand o bucata de sunca de pe farfurie.
“Rose,nu numai ca vreau sa stiu cine e.Vreau sa stiu ca n-a profitat de tine,ca nu te-a ranit fizic,ca nu te-a pus sa faci ceva impotriva vointei tale.S-a intamplat exact dupa ce am plecat eu si doar din cauza mea ai fost in acea stare”
Ea facu ochii mari.”Da,eram suparata ca ai plecat,dar n-as permite nimanui sa profite de mine.Lexie a fost conceputa din propria mea vointa.Adica,nu planuisem sa raman gravida,dar am fost cu el pentru ca am vrut.Nu m-a fortat.”
“L-ai iubit?” Trag aer in piept,pregatindu-ma pentru raspunsul ei.
“Da”,sopteste ea,privindu-ma fix in ochi.O parte din mine a murit auzind-o spunand asta.Nu puteam spune nimic,asa ca doar am dat din cap.
“De ce a plecat?Stia de ea?” Daca stia,o sa-l omor pentru lasul ce a fost.
“Nu.El a decis sa termine totul cu mine,dinainte sa aflu ca sunt insarcinata.Nuvroiam sa fie cu mine doar pentru copil.Nici macar nu stiu daca ar fi ramas” Ochii ii straluceau inlacrimati.
“S-a purtat urat cu tine?Te-a…” M-am oprit,nesigur de cum sa o spun cu voce tare.
“Daca m-a tratat ca o tarfa pentru sange?” Pune ea intrebarea ce eu n-o puteamrosti.Am dat din cap.
“Nu,intotdeauna a fost un gentleman”,raspunde ea.
Am mancat in liniste cateva minute,in timp ce eu procesam informatiile.
“Daca s-ar intoarce inapoi in viata ta,l-ai accepta?” Speram sa spuna nu.Dar e urat din partea mea sa-i interzic fetitei un tata?Nu stiu cine e el,dar stiu ca nu o merita,cum nici eu n-o merit.Barbatii Moroi de obicei nu raman pe langa copiii lor dhampiri.Pur si simplu asa sta treaba.Abe e o exceptie.Si Adrian ar fi putut fi.
Ea facu o pauza inainte sa vorbeasca.”Sincer nu stiu”
Nu stiam cum sa interpretez asta.Imi place ca vorbim liber si sincer,dar nu ma pot sa nu cred ca exista un motiv pentru care nu-mi spune numele lui.
“Stiu ca te-am ranit enorm,dar Roza,nu pot sterge trecutul.Iti pot promite ca daca-mi dai o sansa,o sa-mi petrec restul vietii incercand sa te fac fericita.”
“Dimitri,apreciez scuza si intr-o buna zi sper ca o sa te pot ierta,dar e mult mai complicat de atat.Nu am incredere in tine.Nu pot stii ca n-o sa ne parasesti din nou,iar eu nu-mi voi pune fiica printr-o astfel de suferinta.”
Inima ma durea din ce in ce mai mult,cu fiecare cuvant rostit de ea.
“Inteleg.Esti o mama minunata,iar ea e foarte norocoasa ca te are.Nu stii cat de mult ma doare sa stiu ca n-o sa fac parte niciodata din familia voastra.Rose,oriceai ascunde de mine,crede-ma pot trai cu asta.Vreau doar o sansa sa-ti dovedesc ca m-am schimbat si ca nu va voi dezamagi”
Stiam ca risc facand asta,dar m-am ridicat si m-am dus mai aproape de ea,Am ridicat-o in picioare.Ea ramase surprinsa si m-am temut ca o sa ma arunce pe geam pentru ca am atins-o,dar nu-mi pasa.
Am tras-o aproape de corpul meu,curprinzandu-i fata in ambele maini.
“Eu intotdeauna te voi iubi,Roza”,ii spun eu inainte sa-i ating buzele cu alemele.Clipa in care s-au atins,parca focul s-a aprins intre noi.Nu numai ca nu s-a retras,dar m-a tras mai aproape,deschizandu-si gura pentru mine.Gemea in timp ce limbile noastre se miscau in unison.Mainile mele au ajuns in parul ei,in timp ce stateam acolo,demonstrandu-ne ca inca exista dragoste intre noi.Cand amandoi am ramas fara rasuflare,ne-am despartit.
“Inca o simti Roza.Stiu ca inca o simti”,spun eu,punandu-mi mainile pe soldurile ei si uitandu-ma in ochii ei.
“Niciodata n-am spus ca n-ar fi asa”,raspunde ea,tragandu-se din imbratisarea mea si iesind din camera,lasandu-ma pe mine sa ma holbez uimit dupa ea.Mi-araspuns la sarut,apoi a recunoscut ca inca ma iubeste.Asezandu-ma pe marginea patului,mi-am pus capul in maini.Chiar daca ma simteam complet gol pe dinauntru pentru ca a iesit din camera,inima mi se bucura ca in sfarsit am facut un pas inainte si nu unul inapoi.