Când el se va întoarce..

Când el se va întoarce - Capitolul 23 - Diminetile alaturi de Roza..

Dimitri POV

Azi a fost oficial cea mai buna zi din viata mea.Stau cu bratele in jurul femeii ce-o iubesc si reiau in gand tot ce s-a intamplat in ultimele ore.De un lucru sunt sigur,acum ca e a mea din nou,nu-i mai dau drumul niciodata.
“Te rog,spune-mi ca asta nu e un vis”,sopteste ea,intorcandu-se spre mine.
“Nu draga mea,asta e un vis devenit realitaate”,soptesc eu,sarutand-o usor pebuze.Ea ofta multumita.
Gemu putin si isi intinse corpul.Stiam ca trebuie sa se simta putin aiurea.Nu s-a mai culcat cu nimeni in afara de mine,si asta a fost acum 7 ani.
“Cum te simti?”
“Fizic putin obosita,emotional,nu prea stiu”
Nu asta vroiam sa aud.Eu unul eram in al saptelea cer.Niciodata n-am mai fost asa de fericit,ca in clipa asta.Fericit pentru micile lucruri din viata mea.Am o frumoasa fiica si femeia iubita imi sta in brate.Dar cuvintele ei mi-au spulberat imaginea.
Ea trebuie sa ma fi simtit.
“Hei,nu asta am vrut sa zic” Se ridica,tragand cearsaful sa-si ascunda frumosulcorp.Isi puse mana pe obrazul meu.”Nu regret ce s-a intamplat intre noi,chiar deloc”,ma asigura ea zambind.Cumva asta nu-mi calma nervii.
“Atunci ce e?”,intreb ,ridicandu-ma si eu.
Ea isi pleca privirea.”Tu ai atata putere asupra mea.Nimeni nu m-a mai facut sa ma simt asa.N-am mai iubit pe nimeni atat de mult cum te iubesc pe tine,dar in acelasi timp nimeni nu mi-a mai cauzat suferinta in acelasi timp”
“Daca as putea sa dau timpul inapoi,stii ca as face-o”
“Stiu.Doar ca eu sunt obisnuita sa am control asupra vietii mele.De cand tu ai plecat n-am permis nimanui sa stea atat de aproape de mine incat sa-mi franga inima” Am luat-o in brate,soptindu-i vorbe ce speram ca o s-o calmeze.Singura mea dorinta e ca actiunile mele din viitor s-o convinga de puterea iubirii mele fata de ea.
“Deci,nu mai am alte haine”,spune ea,iesind din bratele mele si intorcandu-se sa se dea jos din pat.
“Cine are nevoie de haine?”,intreb eu,tragand-o langa mine,cu spatele lipit de pieptul meu.
“Tovarase”,marai ea.”Sunt lihnita”
“Serios,mai degraba ai manca?” I-am dat la o parte parul de pe umeri si am inceput sa-i sarut gatul.Cu mainile am inlaturat cearsaful ce ma impiedica sa-i ating sanii.Reactia ei a fost exact cea la care ma asteptam si a luat 2 ore inainte sa iesim din dormitor.
“Ai multe semne Monlija”,spun eu,scotandu-i de sub pat geanta ce i-a pregatit-o Lissa.
“Lissa e o tinta constanta,si iar iesim de sub protectie fara sa fin atacate”,spune ea calma,imbracandu-se cu tricoul meu.Nu-mi place ca e mereu in pericol.Stiam ca desi e foarte antrenata,nu e nevoie decat de o miscare gresita sau prea multi Strigoi,si as pierde-o.Dar stiam ca asta e datoria ei.Si eu simt la fel fata de a mea.
“Lissa ti-a pregatit niste haine”,ii spun.
“Sunt ok in asta”,spune ea.Tricoul meu aproape ii ajungea la genunchi.E al naibii de sexy in el.
“Ce facem de mancare?”
“Tu,dragostea mea,esti insațiabila ca intotdeauna”,spun eu si o iau de mana,indreptandu-ma spre bucatarie.Ivashkov s-a asigurat ca locul asta e bine aprovizionat.
“Ce ti-ar place sa mananci?”
“Orice poti face”
E aproape ora cinei,dar avand in vedere ca am petrecut toata ziua in pat,m-am gandit ca niste mancare de mic dejun ar fi bine venita,asa ca am pregatit niste paine si sunca prajita.
“Lapte sau suc?” Ea se stramba din nas.”Cafea te rog”
Ar fi trebuit sa stiu; de cand o stiu eu n-a baut asa ceva.Am pus apa la fiert.Ne-amasezat la masa mica si i-am pus farfuria in fata.Ea nu incepu imediat sa manance.
“Nu-ti place?”
“Nu,nu e asta.Ma intrebam doar ce-o sa ne facem cu situatia cu locuitul”
De fapt,eu m-am gandit la asta.Vreau atat de mult sa fiu cu ele 24/7,dar nu vreau s-o fortez prea devreme.
“Nu trebuie sa luam o decizi acum.Putem fi impreuna fara sa locuim in acelasi loc”
“Da,stiu asta.Nu de noi imi fac griji,ci de Lexie”
“Ti-e frica ca nu i-ar place daca m-as muta cu voi?Parea ok cu asta cand i-am spus ca sunt tatal ei,de fapt chiar m-a implorat s-o fac”
“Nu,nu-i vorba de asta,ea ar foarte fericita daca te-ai muta.Doar ca vara e pe terminate si in cateva saptamani va trebui s-o ducem inapoi la scoala”
Am facut ochii mari,realizand ce spunea.Eu de abia incep sa ma apropii de ea si 2 saptamani cu siguranta nu sunt de ajuns sa cream o relatie tata-fiica.Daca se intoarce la Sf. Vladimir,eu o sa-mi pierd sansa de a o cunoaste mai bine.Deja mi-e asa de dor de ea.
Cred ca expresia fetei mele era destul de evidenta,pentru ca Rose mi-a zambit trista.”Stiu ca nu asta vroiai sa auzi si imi pare rau”
Starea mea de spirit trecu de la extrem de fericit la foarte necajit in numai cateva minute.
“Poate ca nu trebuie sa se intoarca anul asta”,spun eu.
Ea facu ochii mari.”Ce vrei sa spui?Trebuie sa se duca la scoala”
“Nu asta am vrut sa zic.Stiu ca tu adori Academia Sf. Vladimir si este intradevar un loc minunat pentru ea,dar daca in loc s-o trimitem acolo,o inregistram la programul de aici,de la Curte?Multi gardiani isi antreneaza copiii aici.Apoi,anulviitor,dupa ce vom petrece timpul ca o familie,s-ar putea intoarce la Sf. Vladimir,daca vrei tu” Tinandu-mi respiratia,i-am asteptat reactia.Adica,sunttatak ei si am si eu dreptul sa-mi exprim opiniile in ceea ce priveste educatia ei.
Rose trase aer in piept inainte sa vorbeasca.”Asta-i cu siguranta ceva la care sa ne gandim” Asta a fost tot ce-a zis inainte sa dea atentie cinei.
E mai bine decat speram eu,dar ma intreb daca a spus asta doar ca sa evite ocearta.Sper ca o sa avem sansa sa mai discutam in zilele ce vin.Cand am terminat de mancat,am curat prin bucatarie,eu spaland vasele,iar ea langa mine,stergandu-le.Ca un cuplu normal.Aproape.
“Am putea sa ne uitam la un film sau ne-am putea plimba?E frumos afara si sunt niste carari pe langa cabana” Soarele o sa rasara in curand si ar fi frumos sa stam pe afara ceva vreme.
“Am putea sa alergam”,spune ea.”Ar fi pacat sa pierdem lumina zilei si vremea frumoasa”
Ne-am schimbat amandoi in trening si am iesit.De mult n-am mai alergat impreuna si eram placut surprins sa vad nu numai ca poate tine pasul cu mine,dar parea sa aiba si multa energie.
“Ce s-a intamplat,tovarase?Prea batran ca sa tii pasul cu mine?”,intreaba ea dupa ce alergam deja de o ora.
“Cumva tocmai mi-ai spus batran?”
“Dap”,spune ea,facandu-mi cu ochiul,inainte sa bage viteza si s-o ia inainteamea.Oh,o sa vada ea cat de batran sunt.Am bagat si eu viteza si era mai greu decat credeam s-o prind din urma,dar cand am reusit,am apucat-o de mijloc,iar ea tipa cand am urcat-o pe umarul meu.Am alergat asa cu ea,in timp ce lovea si tipa,pana am ajuns la un mic lac.
“Sper ca stii ca inoti Roza”,ii spun.
“Ce?De ce spui asta?”,intreaba ea inainte s-o arunc direct in apa.