Când el se va întoarce..

Când el se va întoarce - Capitolul 17 - Vinovăţie (part. 1)

Adrian POV

Era 11 dimineata cand am primit un telefon de la gradinita,ca sa mi se spuna cea mai mare temere a mea devenise realitate.Lexie disparuse.Au spus ca a existat un fel de cearta intre ea si invatatoare,o Zeklos bineinteles,apoi a disparut.Ceea ce ma enerva cel mai mult era ca au asteptat atat pana sa sune.O jumatate de ora n-a observat nimeni ca disparuse.Pun pariu ca daca era vorba de un copil Moroi,problema s-ar fi rezolvat in maim putin de un minut.

Mi-am luat cheile si am sunat-o pe Rose in timpm ce ieseam in fuga din casa.Lanaiba,a intrat direct robotul.Am inchis.Asta cu siguranta nu-i ceva ce se spune printr-un mesaj.Am cautat prin curte,m-am dus in parc si m-am oprit la toate locurile care vand dulciuri si inghetata.N-o vazuse nimeni.Simteam cum panica creste in mine in timp ce ma intorceam la gradinita.Oamenii astia sunt nisteprosti.N-ar trebui lasati singuri cu copiii.O sa vada ei acum,o sa le spun ca daca a patit ceva fetita aia,ei o s-o pateasca.Si o am si pe Regina ca sa ma sustina.
In timp ce ma apropiam de cladire,ceva mi-a atras atentia.Belikov statea pe jos,sub un copac.Parea ca imbratiseaza pe cineva.Apropiindu-ma,imediat am rasuflat usurat,realizand ca o legana pe Lexie in brate.
Auzul si vazul mai dezvoltat m-au ajutat sa-i ascult desi eram la cativa metridistanta.Mai mult am auzit plansete si surprinzator nu se auzea doar Lexie plangand.Belikov se holba la ea ca si cum o vedea pentru prima data,iar lacrimile ii curgeau liber pe obraji.In aura i se citea dragostea si adoratia.Ceva imi spunea ca in sfarsit si-a dat seama.Am zambit cand l-am vazut tinand-o strans,pupand-o pe cap si soptindu-i in rusa.
“Моя дорогая дочка (Draga mea fiica)”,ii spune el fiicei lui iubite.Da,cusiguranta a facut legatura.Singura problema acum e ca trebuie sa discute cu Rose.
M-am apropiat de ei,alertandu-i pe amandoi de prezenta mea.Belikov se uita in sus la mine,cu o privire ca de copil care a fost prins cu mana in borcanul cu prajituri.
“Imi pare rau ca intrerup acest moment al vostru,dar cei de la gradinita o cauta pe Lexie”,ii spun lui.
“Unchiule Adrian,Dna Zeklos e rea.A facut-o pe mami mincinoasa” Sunt sigur ca asta a facut,scarba aia.N-ar fi prima data.
“E in regula printeso,dar stii ca nu poti sa fugi asa,chiar si atunci cand cineva tesupara.Mi-am facut multe griji ,iar mama ta o sa-si iasa din minti cand o sa afle” Mi-am dus mana la cap,deja simtindu-ma putin ametit,numai imaginandu-mi reactia lui Rose.
Belikov si-a sters pe ascuns lacrimile,iar acum era in picioare,dur ca intotdeauna.
“Hai s-o ducem inapoi ,si-apoi vorbim”,ii spun eu.
El dadu din cap.Nu-i puteam citi emotiile ca lumea.Trecea de la gelozie,la furie,la tradare,la iubire.Sarea de una la alta,nici nu puteam sa tin pasul.De parca nu ma durea deja capul.
“Acum,stai aici pana vine matusica Lissa sa te ia,bine?”,ii spun ei.Ea dadu din cap.
“Da unchiule Adrian.Imi pare rau ca te-am speriat.Cum crezi ca o sa ma pedepseasc mami?”,intreaba ea.
“Vorbesc eu cu ea,printesa.Nu-ti face griji.Totul va fi in regula”,o asigur eu,imbratisand-o,apoi ducand-o inapoi la oamenii incompetenti care aupierdut.M-am uitat urat inspre Selena Zeklos,care s-a simtit incat sa para jenata.
“Mersi ca ai vorbit cu mine Dle Dimka”,spune ea,zambindu-i.
“A fost placerea mea,scumpo” O mangaie pe obraz inainte ca ea sa fuga sa se joace cu prietenii ei.

Dimitri POV

“Ei bine,cred ca in sfarsit pot spune ca nu mai e un secret”,spune Ivashkov,sprijinindu-se de un perete,cu o tigare intre buze.
“Crezi?”,raspund eu direct.Nu-mi venea sa cred.Trebuie s-o aud si de la Rose.Panaatunci,nu pot decat sa sper ca e adevarat.
“Deci e adevarat?E a mea?”
“Ei,ce mai geniu”,raspunde el.”Ti-a luat ceva timp sa-ti dai seama”,il aud mormaind in barba.
“De ce nu mi-a spus?”
“De ce crezi?” Ridica sprancenele la mine.
“Am pierdut atat de multe”,raspund eu trist.
“Esti furios pe ea?”,intreaba ea,oarecum temandu-se de raspunsul meu.Intrebarea asta m-a luat prin surprindere.Sunt furios pe ea?O parte din mine vroia sa fie,dar cealalta isi amintea privirea ei cand i-am spus ca plec.Am ranit-o atat demult.Cred ca aflat ca e gravida la putin timp dupa ce am plecat eu.Nu-mi pot imagina cat de abandonata s-a simtit.
“Nu prea stiu ce simt”,ii raspund.”Sincer sunt inca in stare de soc” Chiar eram.Mabucur atat de mult ca Lexie e fiica mea,dar sunt si nervos pentru ca am pierdut atat de multe clipe in copilaria ei.
Tot nu-mi vine sa cred.Am o fiica cu femeia pe care o iubesc.Stai,ce?!
“Dar cum e posibil?” Ma intreb eu cu voce tare.
El ridica din umeri,continuand sa traga din tigare,spunand ceva de faptul ca ea e atinsa de umbra.
Am inceput sa ma gandesc cum am fi putut eu si Rose sa cream un copil.Dinpunctul de vedere al geneticii este imposibil,si totusi o fetita de 6 ani este dovada acelei nopti.Cat de prost am fost sa gandesc ca s-ar fi daruit altui barbat.Eravirgina cand am fost cu ea,pentru numele lui Dumnezeu.Nu s-ar fi cuplat cualtcineva.Nu-i statea in fire.Nu-mi pot imagina cum se simtea cand eu o tot intrebam cine e tatal.N-am facut decat s-o jignesc,acuzand-o ca ar fi sarit in patul primului Moroi pe care l-a vazut dupa plecarea mea.Oh,cat de prost am fost.
Toate acele amenintati,toata ura fata de barbatul care a abandonat-o,ar trebui directionate spre mine.Eu sunt cel care a renuntat la ea si in acelasi timp am pierdut mai multe decat imi puteam imagina.
“M-as fi intors daca mi-ar fi spus”
“De-asta nu ti-a spus” Ma uit confuz la el.Aproape am uitat ca statea langa mine. “Nu vroia sa te vada.Credea ca ai parasit-o pentru o alta femeie.N-a vrut sa te simti vinovat si sa te intorci doar din cauza copilului”
Mi-am adus aminte tot ce mi-a zis Rose pana acum.Cand m-a acuzat ca le-am parasit,chiar se referea la ea si Lexie.Daca n-as fi fost atat de tampit.Daca as fi asteptat si as fi abordat situatia altfel,as fi putut avea parte de o familie.Ampierdut 6 ani din viata fiicei mele si doar pentru ca n-am luptat indeajuns pentru dragostea noastra.Rose nu ma poate uri mai mult decat ma urasc eu ij momentul asta.
“Deci,o sa dai ochii cu ea?”,intreaba Ivashkov.
Inca nu m-am gandit la asta.Nu vreau sa ma duc peste ea,dar nici nu vreau sa ma prefac ca Lexie nu e sange din sangele meu.
“Nu stiu”,spun eu,trecandu-mi mainile prin par.”Cred ca o parte din mine are nevoie sa-mi spuna ea.Crezi ca s-a gandit vreodata sa-mi spuna adevarul?”
“S-a gandit s-o faca,dar ii este frica ca o sa te piarda”
“De ce ar crede asta?I-am spus de atatea ori ca de data asta nu-i mai dau drumul”
“Esti surprins ca nu te crede?”
“Chiar deloc”,oftez eu.Are tot dreptul sa n-aiba incredere in mine.Am dezamagit-o cand a contat cel mai mult.
“Promite-mi un singur lucru”,spune el.
“Ascult”
“Daca o sa te duci la ea sa-i spui,n-o enerva prea mult.Ti-ai face numai tie rau si iti spun din proprie experienta,pentru ca ultima data eu am curatat dupa tine si nu cred ca mai am puterea in mine s-o fac din nou” Apoi pleca,lasandu-ma singur cu gandurile mele.
Am intrebat-o daca l-ar mai accepta pe tatal fetitei in viata lor,daca s-arintoarce.Mi-a spus ca nu stie.Asta cu siguranta nu vroiam sa stiu.Chiar daca-mi permite sa fiu in viata lui Lexie,nu stiu daca voi putea vreodata sa-i recastig inima.

Mi se terminase tura,iar eu tot nu luasem o decizie.S-o confrunt sau sa astept sa-mi spuna ea?Vreau sa-mi asum rolul in viata lui Lexie cat mai repede posibil,dar imi dau seama ca Rose nu e pregatita sa-mi spuna.Am nevoie de un plan.Trebuie sa fiu bland.Nu vreau sa stie ca mi-am dat seama,dar daca tot nu-mi spune,o s-o fac sa se simta destul de vinovata incat sa-mi spuna.Chiar daca eu am fost cel care a plecat,nu-mi poate interzice dreptul de a fi parinte acum.N-o voi lasa eu.O sa-mi spuna in seara asta.N-o sa aiba de ales.