Capitolul 5

260 11 5
                                    

Capitolul 5

  Am petrecut mult timp cu Adriana și am ajuns să fim foarte bune prietene. În fiecare seară ea vorbea cu cea mai bună prietenă a ei, Ioana, care urma să vină și ea la Paris.

  Timpul a trecut, mai aveam doar o săptămână până să începem școala. Ioana ajunse și stătea în camera de alături, așa că în fiecare seară stăteam pe hol ca să prindem wii-fi.

  Într-o zi Ioana văzuse un afiș pe stradă, cu un meci de lacrosse și ne-am gândit să mergem. Am găsit bilete doar în ultimul rând, dar era bine deoarece eram mai sus și vedeam totul. La repriza a doua a meciului o minge a fost aruncată spre Adriana. Eu speriată, m-am aruncat în fața ei și am prins mingea (aveam puțin antrenament din generală) .

  Toată lumea se uita la mine și au început să mă aplaude. Eu am strâns mingea și m-am ghemuit lângă fete de emoții, apoi am aruncat mingea înapoi jucătorilor. La scurt timp după aceasta un jucător al echipei s-a rănit foarte grav. Atunci, numărul 6 al echipei a venit la mine să mă întrebe dacă vreau să joc acest meci în locul rănitului. Am acceptat, ce era să fac? Mi-am pus repede echipamentul lor care îmi era foarte mare. Bluza îmi era până la genunchi îar pantalonii foarte largi. Am dat drumul jocului. Mingea a fost aruncată spre mine și am prinso, iar toți jucătorii veneau spre mine! Atunci am aruncat-o cu toată puterea mea și am câștigat meciul!

  Toți erau foarte bucuroși și am dansat de bucurie. La sfârșitul meciului am fost la vestiar și băieții au început să se schimbe. Eram așa, nu știu cum.. Îmi plăcea să văd băieți cu pătrățele, dar eu unde mă schimbam? Mi-am luat hainele și am intrat într-un duș care nu era ocupat, acolo m-am schimbat.

  Am mai stat puțin de vorbă cu băieții care erau foarte drăguți, la felul cum se comportau, dar și la cum arătau, și apoi am plecat deoarece mă așteptau fetele. Când am ajuns la camere toate fetele le la Internat au sărit pe mine să mă întrebe cum arătau băieții.

  Am putut adormi abia șa trei noaptea și eram foarte obosită, așa că nu am visat nimic.

De la natural la supernatualUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum