Capitolul 34

99 8 2
                                    

Capitolul 34

  Ok. Ăsta e un vampir. Visele mele s-au adeverit. Nu cred. Am început să râd zgomotos. Foarte zgomotos. Nu știu de ce dar imaginea a început să devină neclară. Două mâini finuțe m-au prins de umeri și au început să mă zguduie. Cine  e acest cineva? Văd alb. Ce ciudat. Ce se întâmplă?

-         Trezește-te!

  Încep să descifrez ceva. Acel sunet.. și o figură destul de cunoscută stă în fața mea. Vedeam din ce în ce mai clar. Era.. era C-Clarie? Ce Dumnezeu s-a întâmplat? M-am uitat puțin în jur fără să scot vreun sunet și mi-am dat seama că sunt în bibliotecă. Țineam în mână o carte. ”Prinsă de un Vampir”? Oh.. Nu cred. E a doua oară când când visez și totul pare foarte real. De ce?

  M-am mai uitat în jur și ochii mi-au fost ațintiți pe ceas. Era 9:31. O Doamne. Am întârziat 10 minute! Nu cred.. M-am ridicat de pe canapea fără să o bag în seamă pe Clarie.

-  Să returnezi cartea rapid! a strigat ea în urma mea

-  Așa voi face! am răspuns în timp ce deschideam ușa.

  Nimeni nu era pe hol așa că mi-a fost ușor să alerg până la dulap. Mi-am luat rapid manualul de francezi și am zbughit-o spre clasă. Era prea mare gălăgia ca să fie profesorul în clasă. Am deschis ușa ușor și am pășit înăuntru fără grijă deoarece domnul Nicolas nu era acolo. M-am așezat în banca liberă de lângă geam și priveam dansul fulgilor de zăpadă.

  Mă tot gândeam la visul acela… Mai degrabă coșmar. Adică ador vampirii.. Dar ceva e putred la mijloc. Părea prea real. Mi-am întors privirea spre clasă. Încă eram obosită.. adică senzația aceea de după ce te trezești. Nu ești treaz complet. Mi-am pus mâna stângă sub cap și am închis ochii. Gălăgia din clasă mă făcea să îmi pierd mințile.

  Deodată se făcu liniște. Ochii aceea roșii reveniseră. Și fețele celor ce mă prinseră se perindau în capul meu. -Cine erau ei? De ce mi se par cunoscuți? Ce e cu numele alea ciudate?- o mulțime de alte întrebări îmi năvăleau în minte. Deodată acei colți se apropiaseră de mine și durerea insuportabilă revenise. Părea mai reală ca niciodată. Am deschis ochii rapid și toată clasa era în fața mea. M-am uitat la mână și era plină de sânge. Se vedeau ușor două înțepături.. Ca cele de vampir… 

De la natural la supernatualUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum