Capitolul 37

91 6 0

de The-Book-Thief1

de The-Book-Thief1

Capitolul 37

Nu era nimic de speriat aici. Erau doar cutii aruncate peste tot. O rază de lumină se strecura pe geamul plin de praf. Era o glumă: *Cum poți face lumină cu apă? – Speli geamul* .. se potrivelte aici.

Am pășit ușor și priveam în jur. Scândurile scârțâiau când călcam pe ele. Totul părea cât se poate de normal. Înafară că Adriana și Ioana mureau de frică și îl strângeau pe Dylan de nu mai avea aer. În următorul moment un sunet s-a auzit din spatele unei cutii mucegăite pe care scria -FRAGIL-. M-am uitat la ceilalți care păreau puțin speriați. Nu pot să zic că eu nu sunt deoarece sunt. Dar.. dacă sunt cu prietenii și fredonez melodia preferată –Everybody wanna steal my girl..- nu îmi e frică de nimic.

M-am apropiat din ce în ce mai tare. Se auzeau ca niște zgârieturi. Am ajuns în fața cutii și am atins-o. M-am mai uitat odată la prietenii mei și în secunda următoare am ferit cutia. De după ea a țâșnit o mică pisicuță. Oh. Era așa de adorabilă. Nu am mai văzut niciodată o creatură așa de adorabilă. Ioana a fugit din spatele lui Dylan și se apropia de mine. Fără să zică ceva a luat pisicuța în brațe și a ridicat-o deasupra capului spunând cu o voce pițigăiată:

- Cine e micuță și drăguță? Cine? Cine? apoi s-a uitat spre noi și a continuat. Putem să o păstrăm.. vă roog!!

- Nu văd de ce nu. am spus ridicând din umeri

- Sunt de acord.

- Și eu. a spus Dylan având un zâmbet de copil pe față.

Am luat pisicuța și ne-am decis să plecăm. Prea multă ”investigație” pentru o singură zi. Nu cu mult timp după ce am intrat în cameră mi-am amintit de cei cinci băieți despre care vroiam să vorbesc cu ei.

- Ăăă.. Știți cine sunt Har….

- Haideți să spălăm pisicuța, e foarte murdară! a țâșnit Adriana nelăsându-mă să-mi termin vorba.

Ioana și Dylan au aprobat iar eu am putut doar să le arunc o privire gen *sunteți morți*.

Am pus apă într-un vas destul de mare în care îmi țin eu agrafele și am încercat să băgăm ăisicuța înăuntru. Era așa micuță și firavă încât nu m-am uitat de frică să nu pățească ceva.

- Okay.. Eu mă duc să caut nume de pisicuțe pe internet. Nu pot să stau aici să văd cum chinuiți sărmanul animal. am spus și am început să râd.

- Vin și eu cu tine. a spus Dylan printre hohote.

Am luat leptopul de pe birou făcând o piruetă și așezându-mă pe pat direct lângă Dy.

- Să vedem.. Uite: Lusy e drăguț!