Capitolul 35

105 8 0
                                    

Capitolul 35

  Respirația mi-a fost tăiată pentru câteva secunde. Sângele cald se scurgea ușor pe mâna mea palidă dându-i o culoare neobișnuită. Toată clasa era în jurul meu…până și Miremi.  Un băiat (Noah cred că îl chema) se apropia speriat de mine.

-         Îmi pare rău. Nu am vrut. Te rog nu-i spune directoarei. Îmi pare rău.

  Mă uitam confuză la el. Părea că începe să plângă. Nu credeam că voi vedea un băiat plângând…

-         Dar ce mi-ai făcut? am întrebat așteptând un răspuns cât de cât normal.

-         Îmi pare rău.. Nu știam că te voi atinge. Îmi pare rău, repeta fără să-mi dea un răspuns clar.

-         Spune-mi odată ce mi-ai făcut, omule! am țipat în timp ce l-am prins de umeri și-l zguduiam.

-         Mă jucam cu compasul. Am vrut să nimeresc ținta de deasupra ta… Bryan m-a făcut să râd iar direcția mea nu mai era atât de clară… atunci te-am nimerit… Te rog iatră-mă!

 Am dat afirmativ din cap și am început să zâmbesc. Vroiam să-I mai spun ceva dar clopoțelul a sunat și Noah a zbughit-o pe ușă fără să se mai uite la mine. Am ieșit din clasă cu gândul să mă duc să mă curăț. Pe coridor era Miremi și mă gândeam să o întreb pe ea de băieții aceea… cum e populară poate știe ceva. M-am apropiat de ea cu capul în pământ, reușind să mi-l ridic în fața ei.

-         Bună, Miremi! Aș putea să te întreb ceva?

-         Desigur. mi-a răspuns și a afișat un zâmbet fals care i-a umplut fața.

-         Ști.. Vroiam să te întreb cine sunt acești.. Harry, Zayn, Liam, Louis și Niall parcă… Am auzit…

 Nu am reușit să-mi continui fraza deoarece a plecat fără să mă mai privească. Înainte să plece am putut observa figura ei care era puțin speriată. Ce s-a întâmplat? Am spus ceva greșit?

***

  Însfârșit am ajuns acasă. Adriana era la baie. Probabil se simte mai bine. M-am așezat pe pat și am deschis caietul de biologie. Sunt complet paralelă cu materia asta. Am avut doar note mari la ea deoarece toceam. Stăteam până târziu și memoram cuvânt cu cuvânt.

  La scurt timp Adriana și-a făcut apariția într-un val de aburi. Avea doar halatul de baie pe ea și un prosop cu care își freca părul.

-         Ai ajuns! Se pare că ceaiul de la tine mi-a făcut bine. Mâine mă pot întoarce la școală! Cum a decurs ziua ta? m-a întrebat în timp ce căuta cu privirea niște haine pe care să le îmbrace.

-         Mă bucur că te poți întoarce la școală.  Ziua mea nu a decurs tocmai bine. Vezi tu…

  După ce am terminat lunga isotorisire părea agitată. Chiar foarte agitată.

-         Oh Doamne! Trebuia să rămâi acasă! Inventam noi vreo boală pentru tine.

-         Este ok.  A trecut. Vroiam să te întreb.. Ce e cu numele astea.. Harry, Zayn, Liam, Louis și Niall?

  Fața ei se schimbase. De la una îngrijorată la una speriată. Ochii ei au devenit mari și se uita intens la mine. Ce e îneregulă cu persoanele astea? De ce nimeni nu vrea să-mi spună.

-         De unde ști de ei?

De la natural la supernatualUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum