De la natural la supernatual

Capitolul 33

Capitolul 33

  Când am auzit acea voce niște fiori mi-au trecut pe șirea spinării și un tremurat a ieșit afară făcându-i pe ”răpitori” să râdă. În următorul moment mi-a dat drumul și m-a împins unul dintre ei. I-am întors o privire ucigătoare și i-am putut vedea părul negru, zbârlit și pe cel de lângă el. Era blond și nu păreau deloc a fi francezi.

  Am urcat în cea mai mică liniște scările până am ajuns în fața unei camere care avea ușa deschisă. Nu erau piese de mobilier doar.. perteții erau plini de aceleași portrete. Era un băiat de vreo 21 de ani în toate. Păreau identice. Priveam cu cea mai mare atenție acele portrete. În clipa următoare o mână rece a făcut contact cu umărul meu. Am tresărit și am putut zări un băiat. Era același cu cel din portret. Ochii lui nu erau întunecați ca ai celorlalți. Erau verzi și te puteai pierde ușor în ei. Avea părul lung și creț care-i dădeau un aer englezesc.

-         Zayn, Louis, Niall, duceți-vă la Liam. Și-a prins piciorul în cușca pentru urși.

  Băieții au început să râdă și au luat-o la goană pe scări.

-         Scuze pentru această primire. Eu sunt Harry. a spus cu o voce blândă în timp ce-și dădea părul pe spate.

-         Eu…. 

  Nu am putut să-i răspund. Mi-e frică. Mi-e foarte frică. Ce vrea să-mi facă? De ce m-a adus aici? Milioane de astfel de întrebări îmi bântuiau capul.

-         Nu trebuie să-ți fie  frică. mi-a spus cu o voce mai caldă și delicată..  Haide.  mi-a spus și m-a chemat după el în încăperea aceea cu portrete.  Vezi tu.. Am chemat toți pictorii din lume să-mi facă un portret perfect. Toate au defecte. Uite: în acesta am nasul prea mic.. în acesta nasul meu e prea mare. Niciunul nu e bun.

-         Păăi.. eu.. eu cu ce te pot aj-uta? am reușit să spun cu vocea tremurândă.

  A început să râdă și se uita la mine intens.

-   Am auzit că poți face vrăji. Așa că.. fă-mi un portret perfect.

-   Nu mai pot face vrăji. Și oricum.. cum să fac un portret perfect dacă nu ești perfect?

  S-a uitat surprins la mine și s-a încruntat. Ochii lui au devenit roșii și se apropia din ce în ce mai mult de mine. Mi-a luat mâna și o ducea spre gură. Dinții lui s-au transformat în niște colți ascuțiți. În momentul următor colții lui au făcut contact cu pielea mea fină. Am scos un țipăt de durere și dădeam cu piciorul în el. Tot ce am putut să fac a fost să-l fac să râdă.