De la natural la supernatual

Capitolul 38

Capitolul 38

-         Da.. chiar e drăguț.. a spus Dylan sclipindu-i ochii.

  În următorul moment m-a apropiat de Dylan și…mi-am dat seama că Ioana și Adriana sunt cu noi în cameră și ne privesc insistent.

-         Hei! Parcă voi trebuia să spălați pisicuța. spun și ele au început să râdă întorcându-se spre micuțul animal ce stătea liniștit ca un mieluț.

  La scurt timp au terminat băița lui Lucy (da.. așa i-a rămas numele) și am început s-o uscăm cu foenul. Era atât de micuță și pufoasă încât îți vine s-o mănânci. În următorul moment mi-am amintit de cei cinci băieți ce nu mă lasă să dorm noaptea.

-         Bun.. deci cine sunt Harry, Louis, Nia… am fost întreruptă dinou de Dylan.

-         Okay.. eu trebuie să plec acasă.. Ne mai vedem.. a spus și m-a sărutat pe obraz.

-         Și eu.. a spus Ioana..

-         Bine.. Pa! Ne vedem mâine la școală! am spus schițând un mic zâmbet. Pisicuța doarme cu mine, okay?

  Adriana a început să râdă și a dat din cap în semn afirmativ, apoi s-a aruncat în pat și și-a stâns becul din partea ei de cameră. I-am repetat mișcările punându-mă în pat și luând pisicuța în brațe. Mi-am împotmolit picioarele în pătură în timp ce mă sprijineam de perete.. Nu aveam somn așa că am luat cartea de pe noptieră : ”Secretele Anei”- e o carte interesantă. Lucy stătea cuibărită deasupra păturii. E așa de dulce.

 

***

  Am privit somnoroasă spre ceas -03:06-. E așa de târziu.. și mâine am școală.. Am pus cartea jos și mi-am tras pătura pe cap. Mintea mea zbura la cei cinci băieți. -Cine or fi? Și de ce fetele schimbă subiectul când vreau să vorbesc despre asta?-  o mulțime de întrebări nu mă lăsau să dorm.

  ***

Un sunet oribil mă făcea să deschid ochii. Sunt așa de obosită încât nu pot. Alarma face un sunet groaznic. Va trebui să-l schimb. Niște piciorușe mici treceau peste mine și mă gâdilau.

- Lucy.. am spus cu jumătate de gură în timp ce mă ridicam.

   Am privit încet spre calendar și.. ce să vezi?

 Este 9 ianuarie. Este ziua mea. Cum am putut să uit?  Am sărit în picioare dansând, în timp ce Adriana își freca ochii cu două degete.

-         Ce ai pățit, femeie? mă întreabă cu o voce răgușită.

-         Ști ce zi e aztăzi? spun repede

-         Da.. e 9 ianuarie.

-         Și?

-         E marți!?

-         Oh.. așa e.. spun puțin dezamăgită că nu știe de ziua mea.  Nu o să îi spun.. Vreau să afle singură..