De la natural la supernatual

Capitolul 13

Capitolul 13

  Am întors privirea în timp ce doamna Claudia ordona ceilalți elevi. M-am uitat la Dylan. Părea să nu-i pese. A ridicat privirea și s-a uitat la mine. A ridicat o sprânceană și a zis:

  -Ce-i?

  Vroiam să-i spun multe lucruri urâte dar am fost întreruptă de doamna Claudia.

  -Acum, veniți după manuale și apoi puteți pleca acasă!

  Am luat manualele și am grăbit pasul pe hol. Vroiam să fiu singură pentru câteva clipe. Am luat-o pe strada din spatele Internatului. M-am pus pe jos și mi-am tras genunchii la față. Am început să plând. Deodată o mână rece mă făcu să tresar. Erau ochii aceia căprui.

-         Trebuie să uiți de mine, bine? Aici sunt un bad boy și nu vreau să fiu văzut cu una ca tine.

-         Dar, în tren ce a fost?

-         Nu a fost nimic, ok? Nu știam că voi intra la această școală.

-         M-ai mințit!

   Mi-a șters lacrimile cu mâneca lui și m-a sărutat pe frunte, apoi a plecat.  Telefonul meu a început să sune.

  ”-Unde ești?”

   ”-Ah! Adriana! Vin imediat, nu te îngrijora!”

    ”-Ok. Haide! Am ceva pentru tine!”

  Am închis telefonul și am început să alerg. În fața mea era o fată și un băiat. Erau așa drăguți împreună. Lacrimile au început dinou să mi se adune în colțul ochiului. În următoarele momente geanta mi s-a rupt și a căzut într-o baltă. M-am aplecat spre ea și am atins-o. Forma i-a revenit la normal și plutea până a ajuns pe umărul meu.

  Un zâmbet mi-a surâs pe față și am continuat drumul. La scurt timp eram în fața uși mele. Am deschis-o și înăuntru erau Ioana, Adriana și Dalia care mi-au zâmbit.

  -Bună, am spus eu schițând un zâmbet fals.

  -Bună! Avem ceva pentru tine!  au spus ele râzând.

  -Noi nu ne cunoaștem de așa mult timp dar suntem prietene foarte bune. Îți știm povestea. În drum spre Internat am văzut un manechin care avea pe el haine foarte largi și imediat ne-am gândit la tine. Am intrat în el și ți-am luat acest pulover albastru deschis, se asortează cu ochii tăi. Știm că ești supărată în legătură cu Dy.. Dylan. Nu vrem să mai fi! Ți-am luat și niște farduri.. acest rimel! Sper să-l folosești.. și ne-a dat gratis și acest jurnal cu cheiță unde-ți poți exprima opiniile și poți să-ți scri viața.

  -Mulțumesc fetelor! Mă cunoașteți așa de bine! Aș vrea să fac ceva să vă pot răsplăti.

  -Nu trebuie să faci nimic. Trebuie să ne spui mereu adevărul.

  Atunci m-am întristat deoarece eu le ascundeam ceva. Le ascundeam că pot face vrăji. Mi-era frică să le spun. Dar o să o fac încurând.. știu asta.

  -O să vă spun mereu adevărul!