De la natural la supernatual

Capitolul 17

Capitolul 17

   Mă  întorc mirată către ea.

-         Nu știu. Dylan e  prietrenul fratelui meu. E normal să fie aici.

-         Dalia, nu ne-o prezinți pe prietena ta? a spus Max, fratele ei, cu o privire ironică.

  M-am întors cu fațam spre ei schițând un mic zâmbet.

-  Bună!

  Încă doi băieți și-au făcut apariția pe ușă întrând cu cotul în mine.

-         Haide în camera mea. Nu avem ce căuta aici, cu bădăranii ăștia.

  A spus asta și am trecut pe lângă Dy care se uita insistent la mine după care râse. Ce era așa de amuzant? Am urcat nișre scări de lemn până am ajuns într-o cameră unde predomina movul. Totul era mov! Cu excepția patului care era maro.

  Mi-am pus caietele în pat și am început să-i explic. După ce făcusem zece exerciții cu ea, am lăsat-o sigură. În sfârșit învățase.

  Nu se mai auzeau băieții așa că m-a învitat la un ceai. Când să ne ridicăm de pe pat un ciocănit se auzea.

  - Cine-i? întreabă Dalia.

  - Iubitul tău frate, Max! spuse ca mai apoi sp se audă un chicotit.

  - Nu ai voie înăuntru. Spune și în  clipa următoare ușa fu trântită de perete. În spatele lui Max se aflau cei doi băieți și Dylan.

  - Ce nu înțelegi prin ”n-ai voie”?? spune ea furioasă.

  - Tot nu ne-ai făcut cunoștință cu ea!

  Mi-am dat ochii peste cap și m-am ridicat din pat. Eram la câțiva centimetri distanță de Max. Am spus  cu un ton sever:

-         Kira,  încântată! după care i-am luat mâna și i-am strâns-o.

-         Max,  nu sunt încântat!

-         Mă bucur, am spus și m-am așezat pe pat.

  Îm clipele următoare unul dintre băieți mi-a luat eșarfa preferată. Am luat-o la goană pe scări cu Dalia în spatele meu. Dylan și restul băieților râdeau în hohote. Ce e așa amuzant? Am să le arăt eu amuzament. M-am prefăcut că mă împiedic de colțul mesei și mă izbesc de dulap. Toți au amuțit când au văzut că nu mai mișc. Am stat câteva secunde așa după care am izbucnit în râs.

  - Cine râde la urmă, râde mai bine!