Capitolul 7

197 10 0
                                    

Capitolul 7

  Mi-am închis ochii și m-am gândit că-s în cameră lângă Adriana și dintr-o dată m-am trezit pe pat cu toate pungile lângă mine. Ce naiba era înneregulă cu mine?

  Adri încă dormea așa că mi-am tras pălmi peste față încercând să mă trezesc la realitate. De la acest zgomot se trezise.

-Ce se întâmplă aici? A zis ea.

  - Nimic. Tocmai am venit de la cumpărătuti, poate visai.

  Nu știam ce să fac. Să îi zic ce mi s-a întâmplat sau nu? Mai bine nu, deoarece ea o să-i spună Ioanei, apoi Ioana o să-i spună colegei ei de cameră, Daisy și tot așa. M-am hotărât să țin secret până ce aflam cu adevărat ce se întâmplă cu mine.

 Am intrat în baie cu tendița de a face un duș. Când am deschis robinetul un zgomot puternic s-a auzit. Simțeam că-mi bubuie urechile. Atunci mi-am adus aminte că puteam face.. ăă.. chestii. M-am gândit intens că zgomotul se oprește. În clipele următoare am auzit un șuierat și era liniște deplină.

  Adriana adormise dinou de nu auzise zgomotul? Am deschis ușa și ea nu mai era în cameră. M-am gândit că s-a dus pe hol așa că am încuiat ușa și am făcut duș. Picurii mari și fierbinți se prelingeau pe pielea mea și simțeam că mă relaxez.

  Mi-am  luat halatul de baie pe mine deoarece îmi uitasem hainele în cameră.  Nu aveam de ce să mă îngrijorez deoarece eram singură. Imediat ce am deschis ușa Adriana era pe pat cu un băiat. Am rămas încremenită deoarece aveam doar halatul pe mine.

-         Bună, Kira! Se pare că poți să faci cunoștință cu, um.. ăă, verișorul meu.

-         Bună, am șoptit.

  Mi-am luat rapid haine, m-am scuzat și am fugit în baie să mă schimb. Am ajuns să o cunosc pe Adriana bine. Știam când minte, și acum mă mințea. Vocea ei era mai pițigăiată când mințea și acum așa o avea, plus că s-a bâlbâit. Sigur era prietenul ei sau ceva de genul. Nu vroiam să o întreb deoarece dacă nu a vrut să-mi spună am să-i respect intimitalea.

  Mi-am luat rapid niște blugi strâmți și o bluză foarte largă (parcă era a tatălui meu). Am ieșit din baie rapid și am dat mâna cu.. ăă..

  - Bună! Îmi pare rău că ne-am întâlnit așa. Eu sunt Kira, tu?

  - Dimitrie. Stai liniștită. Am și uitat ce s-a întâmplat mai devreme. Adri mergem?

  - Da. Kira ne vedem mai târziu.

  Cum pleacă fără să-mi spună unde? Ceva era putred la mijloc. Of. Cărțile și caietele erau tot în pat. M-am gândit că sunt aranjate frumos pe raft și în clipele următoare au început să zboare prin cameră. 

De la natural la supernatualUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum