Capitolul 26

128 8 0

de The-Book-Thief1

de The-Book-Thief1

Capitolul 26

Cu toată agitația asta am uitat că pot face vrăji. Apropo..nu ar fi rău dacă aș încerca ceva….dacă tot stau degeaba la masă… La două mese distanță era un tip beat cu o sticlă de bere în mână. M-am uitat insistent la acea sticlă și în momentul următor s-a spart și toată lumea se uita la el. A fost așa amuzant.

Ioana a întors o privire ucigătoare spre mine…cred că știe că eu am fost. I-am zâmbit și am căutat un alt punct spre a-mi pune în aplicație puterile. știu.. am devenit un mic drăcușor. În momentul următor candelabrul ce era în mijlocul camerei..( da e cameră modernă și are un candelabru.. nu înțeleg asta. ) a căzut. Toți s-au uitat la mine.

- Nu eu am făcut asta! am spus enervată și am privit curioasă în jur.

Toți fugeau de colo-colo și .. o Doamne. O persoană e prinsă sub el. Am plecat de la masă fără să zic nimic. Dalia nu era cu noi și asta m-a îngrijorat. M-am liniștit să o văd lângă candelabru.. dar plângea.. Urla. M-am apropiat mai tare și am putut observa trupul lui Max prins sub imensitatea de fier. Of. Trebuie să fac ceva.

Am tras-o pe Dalia de acolo care se zbătea și m-am apropiat de Max. De ce naiba niciun băiat nu a ferit candelabrul ăsta? Muzica se oprise.

- De ce stați? Ajutați-mă odată să feresc asta! am țipat încăt să acopăr toate vocile.

În acel moment vreo zece băieți, împreună cu Dylan, au sărit și m-au ajutat. După ce l-am luat de acolo l-am pus pe canapea.

- Max, nu mă lăsa! Fi tare! i-am rostit și o puteam observa pe Dalia în brațele fetelor, suspinând.

Bine că am fost la niște cursuri de prim ajutor și știam ce să fac. I-am luat pulsul și am obserbat că e foarte slab. M-am aplecat asupra lui și am început să-i fac rsespirație gură la gură. ”Nu cred că fac asta, e scârbos”. Inima începea să-i bată mai tare. Am luat un pahar de apă și i l-am turnat peste față după care i-am dat o palmă.

- Trezește-te Max! Pentru numele lui Dumnezeu! Ești puternic sau nu?

Cei stârnși în jurul lui au tresărit când au văzut că Max s-a trezit dintr-o dată. De cum s-a trezit și Dalia l-a stârns de credeam că-l omoară, toți s-au retras la dans sau afară. Ce patetici.

- A fost îndeajuns pentru azi. Vreau să merg acasă.

- Ok. O să te duc eu. Fetele mai stau! mi-a spus Dy și m-a prins de mână.

Când să ieșim pe ușă o mână m-a prins de umăr. M-am întors rapid și vroiam să plesnesc persoana respectivă, dar am fost trasă într-o îmbrățișare. Era Dalia.

- Mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru fratele meu. Nu știu ce făceam dacă nu erai tu.

- Pentru nimic. Doar nu era să-l lass ă moară.

După asta a plecat și am rămas puțin în ceață. M-am îndreptat spre locul în care am parcat mașina, ținându-l de mână. Mi-a deschis portiera și am pătruns înăuntru. Drumul nostru a fost calm. Nu am scos nicio vorbă. La un moment dat în mijlocul drumului era o fată. Dylan a pus frână brusc și mașina a deraiat.