De la natural la supernatual

Capitolul 31

Capitolul 31

  Adriana era tot în același loc. Stătea ghemuită și își sufla nasul din când în când. I-am întins cana și a prins-o deîndată, fără să ezite.

-         Să ai grijă că e fierbinte.

  I-am spus și doar a zâmbit, dând din cap afirmativ. Mi-am scos cărțile pentru mâine și am început să învăț. Numai la carte nu-mi stătea gândul.. Mă gândeam la ziua de mâine.. O să fiu singură printre atâtea guri rele…

***

-         Adriana, plec! Ai grijă te tine!

-         O să am! îmi răspunde ea, și am putut observa că răgușeala nu mai era așa puternică.

  Sper să nu întârzi. Mi-a luat cam mult să mă ridic din pat, fiind obișnuită ca în vacanță să mă trezesc la zece. M-am îmbrăcat cu o pereche de blugi albaștrii  și o bluză alb cu roșu. Mi-am luat o geacă de piele și mi-am pus în cap o căciulă cu urechi. Știu.. sunt un bebeluș. Grăbeam pasul să nu întârzii.. nu puteam să fug deoarece botinele mele alunecau pe zăpada bătucită.

  Ajunsă în fața Universității am avut grijă să mă feresc de bulgării de zăpadă și am intrat rapid înăuntru. Mi-am pus lucrurile în dulap și mă gândeam să merg la bibliotecă. Prima oră am sport, iar eu nu pot să fac din cauza rănii la cap. Nu s-a sunat încă așa că mergeam foarte lent pe holuri. În drumul meu am întâlnit-o pe diriga, Claudia Porikovici și am salutat-o zâmbindu-i. Mi se pare ciudat că ea spune că s-a născut în Franța, deoarece numele de Claudia nu pare a fi unul franțuzesc.

   În timp ce-i răspundeam unui mesaj Adrianei am văzut cum niște copii fug în direcția opusă în care merg eu.  Ce s-a întâmplat cu ei? Fugiseră toți. Nimeni nu rămase pe holuri. Nu se sunase încă să se grăbească așa tare.. Am început să mă panichez.

  De după colț au ieșit 3 băieți.. de vreo 23 de ani. Toți aveau blugi negrii strâmți și geci de piele. În ochii lor se putea vedea întunericul. Deoarece eram în fața bibliotecii am intrat repede înăuntru ascunzându-mă după rafturi. Sper că nu văzuseră unde am intrat.

-         Clarie?! am strigat mai mult în șoaptă după bibliotecară.. Era o fată mai mare cu 3 ani ca mine și era foarte frumoasă.

  Am așteptat un răspuns care se pare că nu o să vină.  În timp ce inspectam fiecare carte de pe un raft am auzit ușa deschizându-se și izbindu-se puternic de perete. M-am ridicat puțin pe vârfuri și i-am văzut pe cei trei. Inima mi-a stat. Nu mai puteam respira. Oare mă caută pe mine?! Super.. acum nici nu pot să mă apăr deoarece nu pot face vrăji. M-am lăsat până ce am atins podeaua și stăteam nemișcată. Pașii apăsați ai băieților răsunau puternic pe parchetul destul de vechi din bibliotecă. În timp ce priveam disperată spre ușă…o mână îmi astupă gura și voiam să țip..

-   Șșht!!