Capitolul 23

150 9 0
                                    

Capitolul 23

  Era prea aproape de mine. Spațiul dintre noi nu mai exista. Nu mă  simt în apele mele. Dar asta este. Trebuie să o fac. Ne-am apropiat mai mult, până ce buzele ni s-au contopit. Un fior mi-a trecut pe spate și m-a făcut să tresar. Tresăritul meu l-a făcut să râdă, iar eu eram rușinată.

  Ne-am ridicat din zăpadă și am plecat în cameră. Vântul începea să bată din ce în ce mai tare. Copacii se aplecau mai să se rupă și scoteau zgomote înfiorătoare. Mi-am strâns geaca pe corp și Dylan și-a dus o mână peste umerii mei. Mă simțeam mai ok așa.

  Am fugit în cameră lângă Adriana. Sper să nu observe că am plecat de lângă ea. Nu. Nu a observat. Doarme dusă. M-am pus lângă ea și am ațipit de îndată. Ce Crăciun fericit!

  Se crăpase de ziuă și se auzi un bubuit în geam. Am deschis ochii și m-am dat buimacă jos din pat. Adriana făcea la fel. Se ridicase în picioare și își ridică măinile, întinzându-se.

-         Ce e zgomotul ăsta? scoase niște vorbe pițigăiate.

-         Nu știu.

  Ne-am îndreptat spre geam și l-am putut observa pe Dylan, Max, Dalia, Ioana și alți doi băieți jucându-se cu zăpadă. Ne-am uitat  una la alta și ne-am îmbrăcat rapid. Am fugit pe scări până am ajuns în dreptul ușii. Am deschis-o și de îndată m-am aruncat în zăpadă.

  Dylan a venit spre mine și m-a prins de mână. M-a tras spre el și m-a sărutat și… stop.. derulează… m-a sărutat? Omg. Toată lumea se holba la noi. M-am făcut mică și am început să arunc cu bulgări în ei.

-         De ce nu ne-ai spus? au zis fetele în cor, râzând

-         Nu e nimic de spus. zic eu și arunc cu zăpadă spre ei.

  Abia acum am aflat că pe ceilalți doi băieți îi chema cumva. Unul e Jesen și celălalt Tyler.

-         De  revelion să veniți la mine. Dau petrecere. Toată lumea va fi prezentă.

  Oh. Nu! Iarăși petreceri? Le urăsc. Nu cred că o să merg. Dar ce zic? E revelionul! Merit și eu puțină distracție.

-         Vom fi acolo! spun eu încrezătoare și toată lumea se uită spre mine.

-         Cine ești și ce ai făcut cu Kira? întreabă Ioana serioasă și întinde o mână în fața mea.

  Am împins-o în zăpadă și am început să ne jucăm.

  Dupămasă am plecat la Internat. M-am apucat să citesc o carte ce am găsit-o la Adriana. Are gusturi bune în alegerea cărților. Trecuseră zilele. Era 31 Decembrie. Diseară merg la petrecere. Încă nu eram convinsă că era ok să merg. Dar ce se poate întâmpla? E doar o petrecere. Și Tyler pare de treabă. Mi-am ales hainele: o pereche de blugi, strâmți, turcuaz și am optat pentru o bluză cu mânecă lungă care avea o poză cu Miky Mouse. E drăguț. În picioare mi-am luat niște botine negre. Sunt un bebe.

  Cineva bătuse la ușă. Nu aștept pe nimeni. O deschid și în fața mea apare Dylan care avea o cămașă albă descheată și un sacou negru.

-   Unde crezi că mergi, prințeso? La grădiniță? spuse el și-mi înmânează o blasă de carton.

De la natural la supernatualUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum